Despre. Volumul al II-lea Pe vremea aceea (care nu se numea încă vreme, neavînd un conținut pe care să-l poți cîntări), numerele erau o raritate. Pe atunci se evocă mai mult decît se prospectă. Iar ca să evoci nu-ți trebuie 2, n-ai ce face cu 3, te poți lipsi de 85, de ajutorul dăunător al lui 06, de sfaturile nu întotdeauna simple ale unor mii. Evocăi Toate Felurile așezat într-o alunecare și Toate Felurile veneau grăbite să te asculte, care de pe unde auzea chemarea. Le puteai cere orice, să întoarcă pe dos niște taine răsuflate, să contraintrebe continuu, să iste neastîmpăr în plebe. Și Toate Felurile îți făceau voia, și plebea inerta se neastîmpără, și întrebările se luptau amarnic pînă cînd una dintre ele cedă, și tainele știute de toți își recîștigau ascunzișul. Cam așa era la început, înainte ca evocatorii să fie dați la o parte de prospectori și lumea să se apuce de numărat.
