Fragment din cartea " Destin tragic de artist genial" de Emanuel D. Florescu
"II - Mihail Iurievici Lermontov
Un poet romantic dintr-un duel dramatic
Fiind și eu invitat să-mi povestesc tragica soartă, am decis, în pofida unei reticențe inițiale, să nu resping totuși generoasă și surprinzătoarea ofertă literară, mai cu seamă că, din câte îmi mai amintesc, sper că și domniile voastre la fel, am avut unele legături cu literatura în viața mea terestră. Ideea o găsesc interesantă, iar gestul autorului necunoscut din viitor mă măgulește efectiv. Aceasta înseamnă că am avut și eu un cuvânt de spus în literatura rusă, și, pare-se, chiar și în cea universală. Cuvântul a fost de altfel arma mea preferată, deși prin prisma carierei mele militare m-am deprins să folosesc și alte arme de luptă. Așa că am acceptat recunoscător această posibilitate originală de-a mă adresa post-mortem posterității, metoda literară care-mi oferă din nou șansa de-a mă exprima personal, direct și artistic. Am tăcut destul, de când nu mai sunt în lumea fizică, iar tăcerea nu m-a caracterizat niciodată.
Am onoarea să mă prezint că cel ce am fost cândva Mihail Iurievici Lermontov, artist liric din pură plăcere și destoinic ofițer de carieră.
Vă salut militărește, distinșii mei cititori de peste veacuri, și vă supun atenției un monolog artistic, ce sper să nu vă plictisească. Un monolog despre viața mea, care, chiar dacă a fost foarte scurtă, n-a fost de fel una anostă. Că doar am fost un veritabil aventurier, un nonconformist sadea, un războinic iubitor de pace, un răzvrătit dornic de liniște, un neînfricat justițiar allat în slujba dreptății. "
