Destine controversate vol.8: Mihaela Ursuleasa

Mihaela Ursuleasa. Sinuciderea și complicațiile psihice ale unui geniu muzical - Boerescu Dan-Silviu „Provin din România, dintr-o familie de țigani. Tata a cântat muzica populară și țigănească” – sunt vorbele artistei, care a murit tragic la Viena la numai 33 de ani. Geniu al pianului, torturată de profesoara severă care o bătea în fiecare zi, a fost remarcată de dirijorul Claudio Abbado, care, la numai 12 ani, i-a oferit o bursă la Conservatorul din capitala Austriei. S-a sinucis însă în condiții neclare, lăsând în urmă o fetiță de 7 ani, pentru care impresarii au făcut chetă. În primă instanță, familia modestă de acasă nici nu a avut bani să-i repatrieze trupul neînsuflețit. Fostul ei iubit, Rodin Moldovan, un muzician român stabilit în Germania și cu care artista a avut o relație tumultuoasă, părăsindu-l în cămașa de noapte, susține că tânăra femeie se drogă încă din timpul sarcinii și avea mari probleme psihice, care au împins-o la gestul funest. Dar ar putea fi altul adevărul din spatele acestui destin controversat?!? Toccată: Moartea lovește din senin – droguri, alcool, nebunie, „gena”? O nouă pianistă de geniu, o nouă Clară Haskil. Paralele încrucișate Când studiul pianului este aprofundat prin bătăi repetate… O profesoară sadică? O iubire ciudată cu un final aberant: de ce a fugit Mihaela în miez de noapte, desculță și în pijamale, din casa iubitului ei, fiind și – teoretic – însărcinată cu acesta? Copilul minune al Brașovului a plecat la îngeri O moarte pentru care nimeni nu era pregătit… Marile personalități ale societății și culturii românești, din ultima sută de ani venind până spre contemporaneitate, au avut biografii și cariere care ascund încă multe secrete, dintre care unele pot deranja opinia publică pudibondă. Însă, cu toții, cei care au ținut capul de afiș al vieții publice au  trăit fiecare clipă intens, pătimaș chiar! De aici și încadrarea lor în categoria marilor români cu... DESTINE  CONTROVERSATE! Dar, chiar dacă unele detalii pot părea șocante și contrazic violent miturile, zdruncinând uneori din temelii soclurile statuilor ridicate în subconștientul colectiv, de ce ne-am (auto)cenzura în continuare, făcându-le, practic, o mare nedreptate acestor oameni cu adevărat fabuloși, pe care nu vom înceta să-i iubim în continuare?