Purtam în noi propriul destin și pășim în această lume, într-o călătorie mai lungă sau mai scurtă, al cărei capăt nu-I zărim. Uneori, finalul apare în fața noastră brusc, sparge secundele, lăsând în urmă doar un praf de amintiri. Alteori, se anunță că o vizită prelungă, nepoftită, lăsându-ne să trecem prin tot felul de stări și emoții, de la neacceptare până la speranța că, poate, va dispărea așa cum a venit.
Știm însă cu precizia metronomului - precum avem certitudinea apusului de soare în amurg și a răsăritului în zori - că această călătorie se va sfârși cândva. Depinde doar de noi să găsim pe acest drum IUBIREA, care cuprinde întreaga frumusețe și bucurie de A Fl. Aceasta este măreția existenței noastre: în spatele firescului trăirilor simple se ascunde întreaga complexitate a existenței. lar, în final, ca pe-o mantră a vieții, vei murmura ,,necuvintele" marelui Nichita, ca un ecou al propriilor gânduri:
,,Și nu va fi nici ieri... nici azi... nici mâine.
Va fi doar atunci
Când am ras sau am plâns împreună."
