Detectivii timpului 15: Spionul de la Curtea Regelui Soare

    Tradusa in premiera in Romania, seria de carti “DETECTIVII TIMPULUI” se bucura de un mare succes in Germania unde multi profesori o recomanda elevilor lor. Volumele sunt concepute ca niste romane politiste, pline de mister care-i transporta pe copii in trecut.  Povestile se bazeaza pe evenimente istorice reale. La finalul fiecarei carti, copiii vor gasi un glosar de termeni istorici importanti referitori la perioada respectiva. Cum traiau oamenii in Egiptul Antic sau pe vremea lui Alexandru cel Mare? Cum se imbracau, ce obiceiuri aveau Cezar, Tutankamon sau Marco Polo? Sunt doar cateva din informatiile pe care copiii le pot afla in timp ce vor face pe detectivii alaturi de eroii acestor carti pline de aventuri.     Julian, Kim si Leon calatoresc prin timp pe urmele raufacatorilor. Insa calatoriile in timp nu sunt deloc lipsite de pericole... Franta, 1961 dupa Hristos. Nobilii de la Curtea Regelui Soare Ludovic al XIV-lea se lafaie in lux. Totul se invarte in jurul suveranului. Insa regele este atacat de un aruncator de cutite. Detectivii timpului se ocupa de cercetari. Cine este uriasul care ameninta viata Regelui Soare?     Autorul seriei, Fabian Lenk este un scriitor renumit de romane de mister si suspans pentru copii. El propune parintilor si copiilor o noua metoda ca sa faca istoria materia favorita a copiilor. Mai mult, romanele politiste sunt excelente pentru antrenamentul mintii     Fragment din volumul "Detectivii timpului 15: Spionul de la Curtea Regelui Soare" de Fabian Lenk:     „Restul zilei trecu fara alte incidente. Dupa ce descarcara marfurile in castelul de la Versailles, prietenii ajutara in bucatarie. Abia pe la ora zece se prabusira morti de oboseala in paturi. Numai Kija era inca treaza — castelul vast cu nenumaratele sale coridoare oferea un teren minunat de joaca si vanatoare.     La amiaza zilei urmatoare, Pierre avu o noua sarcina pentru Kim, Leon si Julian.     — Veti ajuta la servitul mancarii pentru rege, zise el. Sarcina voastra va fi sa inmanati servetelele. Servitorii regali au racit.     Kim zambi.     — Cred ca am inteles.     — Sunt convins. Regele, ca de obicei, nu va manca de unul singur. Madame de Maintenon si cativa nobili vor fi de fata. Este o onoare deosebita aceea de a fi invitat la masa Maiestatii Sale. Sa fiti in dormitorul regal cu putin inainte de ora douasprezece.     — In dormitor? intreba Kim.     — Da, ai auzit bine. Maiestatea Sa mananca mereu in dormitor.     Bineinteles ca prietenii fura la timp acolo. Intrara in dormitor, se aliniara in rand cu ceilalti servitori si primira servetelele. Pierre ii supraveghea ca sa se asigure ca faceau totul cum trebuie. Masa intinsa era deja acoperita, un falotier mai aprinse cateva lumanari, desi soarele patrundea in camera.     Apoi un portar striga: — Doamnelor si domnilor, a la viande du Roi!     O usa dubla fu deschisa si vreo treizeci de nobili se revarsara inauntru. Kim vazu doua chipuri cunoscute: poetul Saint-Simon si ministrul de razboi Le Tellier. Un usier regal se ingrijea ca fiecare sa fie condus la locul sau.     — Cu cat ai voie sa sezi mai aproape de rege, cu atat mai mare este cinstea, le sopti Pierre prietenilor.     Totusi, nimeni nu indraznea sa se aseze. Doua scaune din capul mesei ramasesera libere.     Muzica de viori rasuna, apoi usa se deschise din nou, iar regele intra in camera, insotit de Madame de Maintenon, care era imbracata in negru, ca de obicei.     Se auzira ah-uri si oh-uri, precum si aplauze usoare, toti inclinandu-se adanc.”