Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lor
Literatura este locul in care intimitatea se dezvaluie. In aceasta carte, cortina se ridica de pe cuvintele spuse in mare taina: scriitorii se roaga (in pagini de jurnal) si personajele lor se roaga (in fictiune). Adunate laolalta, cuvintele cele mai sincere si mai puternice li se transforma intr-un teribil spectacol al omenescului, in momente pline de dramatism.
Am ales 37 de autori din marea biblioteca a lumii, de la Homer si Platon pana la Ionesco , Cioran , N. Steinhardt si Mircea Cartarescu si am incercat sa-i citesc ca si cum as face-o pentru prima data. Banuiala mi s-a confirmat: m-au recucerit prin actualitate si prin cateva detalii care - mi s-a parut - schimba totul. Punctul de pornire este intotdeauna o rugaciune din cartile lor, iar comentariul liber prin care m-am legat de acestea trece firesc de la literatura la viata.
Desi rugaciunea este un moment liric sau dramatic, cartea a iesit preponderent epica. Adevarul este ca imi place sa povestesc. Fie si cartile din biblioteca, fie si vietile bietilor oameni, vietile eroicilor oameni care le-au scris. Precum si, iata, dialogurile lor secrete. - Ioana Parvulescu
Este impersonal tot ce nu este rugaciune. Tot ce nu este rugaciune nu inseamna nimic. - Emil Cioran
Scrisul ca forma a rugaciunii. - Kafka
Rugaciunile sunt chiar mai secrete decat infamiile, si le dejoaca. - Vladimir Ghika
