Toți care merg Toți care merg pe mâna mea sunt tineri Eroi de vază și atleți perfecți Urcând pe stâncă fără pioleți Și evident că fără de rețineri. Albiți în coate de citit pe brânci Și chiar albăstrii uneori la tâmple Fără să știe ce o să se-ntâmple Dacă deschizi o carte și-o mănânci. Nu știe nimeni ce pățesc hingherii După ce prind un câine lung de fel Având în minte cercul de oțel Și mângâierea groasă a muierii. Și totuși, totuși, parcă nu contează Nici că exiști și nici că nu regreți Că urci pe scară fără pioleți Și cineva din ceruri te visează. - Bujor Voinea
