Este anul 1988 și Diavolul sosește la București pentru a-și inspecta orașul favorit. Nicolae Ceaușescu este la apogeul puterii sale. Frica, foamea și dracii întind o horă pe cerul orașului. Pentru a găsi cheile închisorii Adâncului, Has Satan plonjează în lumea hoților, a criminalilor și a șefilor comuniști români. (Marius Robaciu) Diavolul a fost întemnițat în Biblie. A străbătut „Faust”. Și-a jucat propriul rol în „Maestrul și Margareta”. Și acum plutește deasupra ta, în vreme ce tu citești „Diavolul vânează inima ta” de Daniel Bănulescu. Dar, după cum fumul alungă insectele, această carte luptă pentru a alunga diavolii din preajma ta. (Autorul) Clanul său de Romane, numit "Cea mai frumoasă poveste a lumii" cuprinde, până în prezent, volumele: Te pup în fund, Conducător Iubit!; Diavolul vânează inima ta și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor. Fragment: “Continuând să se prefacă neputincios în fața atacului extern, Nicolae Ceaușescu începu să ia măsuri de război în interiorul țării. Fortifica economia. Introduse în economia națională o disciplină militară. Scăzu consumul destinat populației mult sub limita suportabilului. Și vându în străinătate absolut tot ce se putea vinde, la un preț oricât de mic. Pentru plata datoriilor externe avea nevoie de dolari. Se porniseră deci, după aplicarea acestor măsuri, să curgă către el nenorociții de dolari, în șuvoaie impresionante. Însă Patria îi era ținută în continuare blocată. Pedepsite să nu mai poată folosi circuitele bancare, delegațiile românești, care se avântau peste hotare, erau ușor de identificat, deoarece târau după ele valize uriașe, burdușite cu valută, pentru că erau obligate să achite orice tranzacție în numerar. Așa se plăteau kerosenul pentru flotila de avioane TAROM, medicamentele și piesele de schimb, alocațiile periodice pentru ambasade și pentru spioni. Următoarea etapă a fost că și-a asigurat spatele. A format o echipă de bărbați competenți și viteji. Și a deschis, dintr-odată, negocierile cu Căpetenia Tâlharilor: Banca Mondială, dar și cu Fondul Monetar Internațional, cu cele 18 guverne occidentale și cu cele 330 de bănci creditoare. Negocierile au durat ani și, dacă s-ar susține că Ceaușescu și creditorii săi s-au tăiat între ei cu cuțitele, ar fi o imagine prea idilică față de ceea ce s-a petrecut în realitate. S-a încăpățânat peste marginile încăpățânării. Numai cine n-a vrut n-a plecat acasă cu bucăți, ciopârțite, metaforic, din trupul lui. Și, cu toate acestea, n-a dat nici un sfert de pas înapoi, așa că, în cele din urmă, acest trib de dușmani ai săi, Occidentalii, au fost obligați să-l desemneze tocmai pe el, „Cel mai bun negociator al deceniului", au semnat cu el 5 acorduri prin care reeșalonau, într-un chip extrem de avantajos pentru el, datoria externă a României și patria sa s-a reîntors cu drepturi depline în comunitatea internațională și bancară.”
