Dicționarul reprezintă (pentru prima dată în această formulă) un registru de perechi antonimice urmate de exemple și enunțuri extrase din literatura română clasică și modernă, astfel încât ambele cuvinte, opuse ca sens, se regăsesc în același context. Dicționarul urmărește două demersuri distincte: unul cognitiv-didactic, de însușire a noțiunilor „antonimie” și „antonim”, și altul estetic, de promovare a formelor de expresie corecte și cu un potențial stilistic accentuat. Cuprinzând aproximativ 3 200 perechi de antonime, lucrarea se adresează tuturor celor care vor să cunoască bogăția mijloacelor expresive ale limbii române și să le aplice în comunicare.
