Marin Buca este profesor la Universitatea de Vest din Timișoara. Și-a susținut doctoratul la Universitatea București cu teza intitulată Probleme actuale ale sinonimiei lexicale. De-a lungul a mai bine de patru decenii a desfășurat o laborioasă activitate științifică, axată în special pe probleme de semantică și lexicologie și concretizată în elaborarea unor remarcabile lucrări lexicografice: dicționare de sinonime, de antonime, de paronime, de expresii, de epitete, explicativ, de neologisme, precum și o monumentală Enciclopedie a gândirii aforistice românești.
Omonimele sunt cuvinte cu forme sonore identice (omofone), dar cu sensuri total diferite. În limba română, omonimele pot fi de natură etimologică (cuvinte autohtone, moștenite sau împrumutate prezentând convergente fonetice) sau obținute prin derivare. În general, omonimele pot fi individualizate cu ajutorul paradigmelor, al contextului lingvistic în care sunt utilizate, al apartenenței lor la grupuri lexico-semantice și stiluri diferite. Cunoașterea omonimelor este importantă atât pentru o înțelegere mai profundă a structurii vocabularului, cât și din punctul de vedere al efectelor stilistice pe care acestea le pot crea.
