Cartea este centrată pe relațiile dintre emoție și decizie, în particular pe analiza impactului strategiilor de autoreglare emoțională asupra performanțelor decizionale. Printre contribuțiile științifice remarcabile pe care autoarea le aduce la progresul cercetării în domeniul psihologiei economice, le menționăm pe cele mai notabile: - argumentarea rolului de mediere/moderare a strategiilor de autoreglare emoțională în relația emoție-decizie și descrierea mecanismelor neuronale comune care fundamentează acest rol; - adaptarea, pe un lot din populația românească, a doua instrumente de evaluare a strategiilor de autoreglare (ERQ si CERQ) și a chestionarelor de căutare a riscului – DOSPERT; - dezvoltarea variantelor computerizate ale sarcinilor decizionale folosite în studiile experimentale anterioare; - demonstrarea, pentru prima oară în literatura de specialitate, a faptului că, în cazul emoțiilor negative, strategia de reevaluare intensifică tendința de căutare a riscului, prin reducerea experienței emoționale negative. Pentru aceleași emoții negative, supresia se dovedește ineficientă, nu reduce distresul afectiv și, ca atare, nu influențează atitudinea față de risc; - demonstrarea experimentală a faptului că, în cazul emoțiilor pozitive, supresia și reevaluarea au același efect, anulând impactul emoțiilor pozitive asupra căutării riscului. Ca atare, nu costurile strategiilor autoreglării (supresia costa mai mult decât reevaluarea), ci efectele lor influențează decizia în situații de risc; - demonstrarea experimentală a faptului că susceptibilitatea la framing este influențată de strategiile reglatorii utilizate și a faptului că impactul acestor strategii e domeniu-specific (de exemplu, pe domeniul sănătății, rumînarea crește căutarea riscului, pe când, pe domeniul financiar, punerea în perspectivă, planificarea și reevaluarea pozitivă reduc căutarea riscului); - evidențierea rolului moderator al anxietății ca stare în relația reevaluare-decizie
