Dimensiuni si perspective etice asupra barbariei actuale

În stabilirea profilului barbariei în structura vieții contemporane, autorul cărții se străduie să surprindă orice formă a degradării umanului, începând cu desocializarea vieții și terminând cu distrugerea acesteia. Prin urmare, există în carte o tendință de a nu scăpa ceva din acest tablou. Această tendință este vizibilă în tot cuprinsul lucrării, după cum la fel de pregnanță este și capacitatea autorului de-a excela într-un limbaj apropiat eseului. - Vasile Morar   Valorilor fundamentale pe care s-a ridicat istoric cultura și umanismul european, curajul, dreptatea, înțelepciunea, cumpătarea, smerenia, milă, iertarea, pacea, bunătatea, stăpânirea de sine etc., în fond atributele morale ale umanității generice sunt pervertite și înlocuite cu himerele legate de hedonism, de progresul tehnic și economic. Barbarul actual și-a pierdut conștiința critică și reflexia independentă sub presiunea non-valorilor civilizației și dorește, din răsputeri, să devină altcineva. Barbarul a fost în mentalul colectiv, mereu, celălalt, acum civilizatul lupta cu ardoare să fie altul. Nu pierderea valorilor morale este problema modului actual de viață, subliniază în mai multe locuri autorul, ci faptul că s-a pierdut conștiința acestei pierderi. - Constantin Aslam Fragment din cartea "Dimensiuni și perspective etice asupra barbariei actuale" de George Colang: "1.4. De la sălbatic la barbar   Un accent al barbariei, care merită a fi tratat aici, mai ales pentru buna formulare a argumentului acestei cărți, este acela de naturalețe. Nu numai că avem de a face cu o complementaritate când vorbim de barbarie și civilizație, dar avem și un cuplu format din natural și barbar. Aproape în toate încercările epistemice de a prinde în hățișuri barbarul, găsim ideea de naturalețe pregnantă. De unde putem ajunge foarte ușor la ideea de artificialitate în postmodernism. Dar, până atunci, să vedem ce presupune naturalul barbarului. În primul rând, Montaigne, în Eseuri, pune problema destul de abrupt: „fiecare numește barbarie ceea ce nu-i stă în fire [...] putem deci foarte bine să-i numim barbari, luând în considerație regulile rațiunii, dar nu luându-ne în considerație pe noi, care îi depășim în orice fel de barbarie.” Aici, Montaigne deja sugerează că animalitatea specifică barbarului nu depășește cu mult pretențiile civilizatului care își arogă un statut înalt. Cu alte cuvinte, diferența este dată de gradul de sofisticare, atât și nimic mai mult. Tot așa, regăsim în jurnalele de bord, literatura de călătorie, mai ales cu tentă etnografică, dar și în cea ficțională mitul sălbaticului în toată complexitatea sa. Construit din imaginarul perfid al civilizatului, barbarul este acumtransformat într-o fiară nemiloasă, inumană, lipsită de darul articulării. Barbari erau și popoarele migratoare dinspre Asia în Europa, dar și nomazii. Mai târziu, barbare, primitive vor fi fost popoarele colonizate, cucerite, amerindienii, negrii, africanii, indienii. Practic, lipsa de sofisticare devenea sinonim cu barbaria, iar mai departe cu nemilosul crud al barbariei. Avem aici o reciprocitate care stârnește monștri, dar mai ales închipuiri zămislite din imaginarul colectiv. Nimeni nu știe în esență cum stă problema barbariei, dar toți la unison dansează în jurul ideii de cruditate. Ba chiar mai mult, de celălalt de monstru."