Dimitrie Cantemir. Muzicianul in contextul culturii universale

Domnitorul Țării Moldovei Dimitrie Cantemir (1693, 1710 – 1711) a fost o personalitate marcantă a culturii autohtone și universale de la finele secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea. Preocupările lui serioase în domenuiul artei muzicale i-au permis să obțină succese la fel de remarcabile, ca și în alte ramuri. Ar fi dificil să supraestimăm aportul lui în teoria și practica muzicală a Orientului. Muzician de profil larg (compozitor de vază, teoretician muzical erudit, interpret-virtuos la tanbur și nei, pedagog talentat), Dimitrie Cantemir este mai bine cunoscut în această ipostază în țările Orientului: Turcia, Iran, Azerbaidjan etc. și ale Occidentului: Franța, Germania, Italia etc., decât  în Moldova, țara lui de origine. Aportul fundamental al lui Dimitrie Cantemir în cultură și știința muzicală islamică rezidă, întâi de toate, în elaborarea unui vast tratat științific.   Multe dintre operele lui Cantemir reprezintă o veritabilă enciclopedie pedagogică, în care savantul meditează și ndezvăluie sensul educației morale, intelectuale, civice și estetice a omului. El oferă, totodată, numeroase cugetări, idei, sugestii, inclusiv unele cu caracter axiomatic. În concordanță cu educația sa umanistă și cu ideile iluminismului european, Cantemir susține conceptul de  civilizaitie, în care se pune în legătură directă progresul social de prosperarea, dezvoltarea bunelor moravuri, a artelor și a sistemului de educație. În lumea turcească, primele « școli muzicale » apar în secolul al XVI-lea. Muzica era una din principalele componente ale procesului de educație. La otomani muzicii i se atribuia o importanță deosebită în formarea moral-civică a individului, a culturii spirituale, în procesul de edificare a unei stări de spirit armonioase, menite să promoveze idealurile sociale ale epocii.  Prin tot ce a realizat în domeniul componisticii, artei interpretative și al didacticii muzicale, Cantemir a lăsat o impresie de neuitat în conștiința contemporanilor, impunându-și, totodată, personalitatea în cultura orientală. Dacă ținem seama de aportul real al muzicianului în domeniul teoretic și practic al artei sonore, putem afirma cu mândrie și respect: numele ce și l-a clădit în timpul vieții îl situează pe merit în panteonul muzicii clasice turcești.