Cartea Dimitrie rupe tacerea PDF

      Dimitrie rupe tăcerea tratează o temă de actualitate din viața de zi cu zi a românilor, cea a aspirațiilor neîmplinite.       Volumul cuprinde 83 de proze scurte având ca personaj principal pe Dimitrie Grămescu, un bărbat aflat în pragul trecerii spre vârsta a treia, tipul cetățeanului roman cu educație medie, care se confruntă cu problemele obișnuite ale vieții din post- tranziția contemporană și care se străduiește să-și depășească condiția socială, apăsat de insatisfacții și insuccese. Întâmplările se petrec într-un bloc aflat într-un cartier cum sunt cu sutele în orașele românești, unde își duce viața o comunitate ale cărei aspirații sunt, deocamdată vise greu de realizat.         În cel mai mare secret, Dimitrie scrie pe ascuns o carte cu un subiect misterios, în speranța ca apariția ei să-l facă  celebru și bogat. În așteptarea acestui moment, Dimitrie se confruntă cu ironiile și reproșurile doamnei Catrina cu care este căsătorit. Cu aceasta e într-o o relație de suportabilitate reciprocă. Fiul lor,  Bartolomeu, deși are peste treizeci de ani, trăiește din combinații dubioase și îi creează lui Dimitrie motive suplimentare de depresie prin comportamentul lui infantil și iresponsabil. Pe lângă încercările cu care se confruntă la slujba lui de funcționar hărțuit de șefi, și dincolo de problemele iscate de sărăcia endemică a familiei sale, Dimitrie trebuie să facă față și unei iubiri târzii neîmplinite și devoratoare pentru domnișoara Clarisa, o vecină cochetă și apetisantă, dar de moravuri ușoare.          Deși afișează mai tot timpul o mînă tristă și aparent dezinteresată de cele lumești, Dimitrie este atent la viața publică și are o poziție critică față de imoralitate, față de haosul din politica românească sau față de asaltul presei tabloide. Mereu dezamăgit, grav și moralizator, Dimitrie eșuează în lungi momente de reflecție în care emite fraze ce lui i se par memorabile, pline de cinism și dezamăgire, dar care, prin naivitatea și ridicolul lor îi evdențiază educația superficială. Închipuindu-se artist, eroul se pierde deseori în ipostaza de visător, imaginându-și scene suprarealiste. În încercarea lui de a face față unei realități agasante, unor probleme urgente din concretul imediat, seriozitatea lui exagerată, felul în care vede rezolvarea anumitor lucruri, creează imagini  întristător de comice. Pentru că viața de zi cu zi și relațiile pe care le are cu cei apropiați nu-l pot mulțumi, Dimitrie se refugiază în vise și fantasme în care trăiește o altă realitate. De altfel, el este convins că această viață este doar una din multele pe care le-a mai trăit cândva.              Finalizarea cărții lui Dimitrie corespunde cu moartea lui subită, iar manuscrisul are o soartă neașteptat de nedreaptă.               Povestirile, deși independente ca subiect, sunt legate între ele prin unitatea de loc și prin interacțiunea permanentă între personajele cu tipologii diverse, animate de interese și pasiuni diferite. Între acestea se disting cârciumarul Gegeceu, în barul căruia Dimitrie se relaxează și discută chestiuni politice actuale, Teodosia Pelinel, patroana de butic sau domnul Calapod, șeful de scară.            În paginile volumului Dimitrie rupe tăcerea, există o doză semnificativă de ironie fină, de umor subtil, generat de atitudinea, punctele de vedere și exprimarea deseori ridicole pe care le au personajele, puse în situația de a reacționa în fața provocărilor la care-i supune perioada în care trăim. Cu toate acestea, personajele sunt tratate cu o mare doză de duioșie, portretele lor fiind creionate cu deosebită simpatie.