Unul dintre cele mai apreciate romane ale ultimului deceniu Willow Chance e o fetiță de doisprezece ani cu o minte de geniu, obsedată de natură și de stabilirea diagnosticelor medicale. Dacă e agitată, se liniștește numărând din 7 în 7. Nu i-a fost niciodată ușor să lege prietenii, iar cei mai apropiați oameni sunt chiar părinții ei adoptivi. Din 7 în 7 este o carte emoționantă despre cum e să fii diferit, despre cum se poate face față unei imense pierderi, despre ce înseamnă cu adevărat o familie. Fragment din volumul "Din 7 în 7" de Holly Goldberg Sloan: “Vreau să sting soarele și să trăiesc în beznă. Mă trezesc pe o saltea pusă pe podeaua garajului din spatele salonului de manichiură al mamei lui Mai. Și, pentru un răstimp care pare foarte lung, habar n-am unde sunt. Sper să fie un vis. Dar nu e. Ziua de ieri chiar s-a întâmplat. Greutatea ei imensă mă apasă cu o forță mult mai mare ca gravitația. E zdrobitoare. Am doisprezece ani și deja îmi pierd pentru a doua oară părinții. Dacă analizezi șansele de a fi abandonat la naștere și de a pierde apoi un set complet de tutori legali, peste 147 de luni și 7 zile, vezi că mă situez chiar la marginea graficului. În acel un procent dintr-un alt unic procent. Încă mai pot să merg, să vorbesc și să respir, dar nu prea mai are rost. Sunt doar chestii pe care le face corpul meu. * * * Nu mă mai duc la școală. Nu trebuie să mă uit la multe documentare cu viața din sălbăticie ca să pricep că turma nu-l acceptă pe animalul rătăcit. Și, cu excepția lui Margaret Z. Buckle, turma oricum nu m-a acceptat niciodată, așa că nu-i cine știe ce pierdere. De când s-au eliminat concursurile săptămânale de ortografie la gimnaziu? E singura activitate la care m-aș fi înscris. Există o singură persoană de care o să-mi fie dor acum, că nu mai sunt un Uriaș Sequoia. Domnișoara Judi. Asistența medicală a școlii. Dintre toți elevii, pe mine mă vedea cel mai des, iar noi împărtășeam aceeași pasiune, a stârpirii microbilor. Îi doresc numai bine. Stau în fundul salonului, lângă dulapul cu materiale. Am găsit o bucată de tapițerie și am rulat-o în așa fel încât să pot ședea și eu cumva. Am vrut să rămân dincolo de alee, în garaj, unde mi-ar li plăcut fiindcă e întuneric, dar Pattie a insistat să stau în așa fel încât să mă poată vedea. N-avea rost să mă cert cu ea. Abia dacă o cunosc. Nu mi-am luat micul dejun Healthy-Start, și asta nu cauza că ei n-au auzit de el, ci fiindcă eu încă am probleme cu înghițitul."
