Din Bucurestii de ieri Vol.2: Aspecte edilitar-urbanistice

    Volumul II al cărții "Din Bucureștii de ieri", poartă titlul Aspecte edilitar-urbanistice. Rod al strădaniei unei întregi vieți, Bucureștii de ieri de George Potra reprezintă sinteza unor minuțioase cercetări de arhivă și de bibliotecă, reconstituind, lucrare monumentală, istoria orașului, „din «semnele» pe care le păstrează sau le anulează în evoluția sa de-a lungul timpului".     Cartea, apărută într-o primă formă în anul 1990, va fi redată iubitorilor Bucureștilor într-o ediție îngrijită cu respect și cu dragoste, în speranța că acest demers va contribui nu numai la mai bună cunoaștere a Capitalei României, ci și la aprecierea, de către bucureșteni și de către edilii orașului, a tezaurului rămas moștenire nouă de la antecesori. Pentru a facilita lectura, cele două impozante volume ale lucrării au fost împărțite, după firul logic al textului, în cinci volume de dimensiuni mai ușor de mânuit, respectându-se întru totul distribuția pe capitole și substanța originalului. Editorul     În cuprins veți regăsi informații interesante despre: • Podgoria și viile orașului București • Bucureștioara, un pârâu dispărut • Aspecte edilitar-urbanistice:     Vechile pavaje ale orașului • Alimentarea cu apă • Iluminatul și paza de noapte a orașului • Băile în secolele XVI-XIX • Mori cu apă, cai, vânt și aburi • Primul proiect edilitaro-urbanistic al orașului (1830) • Gospodărirea orașului acum un veac și jumătate • Grădini și parcuri:     Grădina Cișmigiu • Șoseaua Kiseleff • Parcul Libertății • Calea Dorobanți (Uliță Herăstrău) • Înfrumusețarea și urbanizarea dealului mitropoliei     „La 10 octombrie 1779, Alexandru Ipsilanti, Domnul Țării Românești, pentru a avea apa bună de băut, a dat porunca să se construiască două cișmele în București. Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina înspre Strada Știrbei Vodă, iar în dosul acestei cișmele și-a ridicat locuința Dumitru suiulgi-basa, șeful lucrărilor, numit marele cișmigiu, ce era însărcinat cu supravegherea curgerii și scurgerii apelor. Când se vorbea de aceste locuri se obișnuia să se menționeze titlul funcționarului, de unde grădina a căpătat numele Cișmigiu. Cu mult înainte, până la începutul secolului al XIX-lea, Cișmigiul era cunoscut drept grădină sau balta lui Dură neguțătorul și avea o întindere mult mai mare ca în ziua de azi. De multe ori în timpul inundațiilor, când Dâmbovița se revărsă, apă din Cișmigiu ajungea până la zidurile Mănăstirii Sărindar, aflată pe locul unde este azi Casa Centrală a Armatei." - George Potra