Paul Emil Miclescu, PEM, după cum își semna, în facultate, proiectele de arhitectură, și cum îl numeau prietenii, s-a născut la 20 mai 1901, odată cu zbuciumatul secol al XX-lea, pe care l-a însoțit cu neclintită-i seninătate, aproape în întregime, părăsindu-l la 22 martie 1994.
Primii păși în ucenicia învățăturii i-au fost îndrumați de cel care a fost mai târziu dascălul Regelui Mihai, profesorul și compozitorul N. Saxu, autorul, între altele, al unuia din imnurile copilăriei noastre, Vine, vine primăvara.
și-a continuat apoi studiile la Paris, absolvind, în final, cursurile școlii de Arhitectură din București.
Colegul și prietenul său, Profesorul Octav Doicescu, întrebat care îi pare a fi cuvântul cel mai potrivit cu care Pem ar putea fi definit, după ce a ezitat, spunând că nu poate fi caracterizată o personalitate atât de complexă cu ajutorul unei singure vorbe, a răspuns totuși: Pot doar da un răspuns de felul lui „Aristofocle” sau „Tolstoievski”; as zice: humortolerantointeligenta.
Erudit, bun cunoscător al limbilor engleză și germană, exprimându-se într-o franceză pe care, astăzi, marea majoritate a francezilor i-ar putea-o invidia, mai presus de orice, Pem și-a iubit țara și limba, după cum veți putea constata dacă veți consacra puțin timp, drumețînd prin vremuri apuse, purtați de volumașul pe care tocmai îl aveți în mână...
Volumul cuprinde ilustrațiile autorului. Ultimele pagini ale cărții înfățișează, pe suport de hârtie specială, fotografii și portrete de familie din colecția Sandu Miclescu.
