Din ce traiesc oamenii

    Valoarea principală a lucrării originale constă în expunerea într-un mod accesibil a filosofiei lui Tolstoi, a concepției despre lume, Dumnezeu și creștinism pe care autorul a dezvoltat în ultima parte a vieții și pentru care a fost respins, marginalizat, de contemporani. Această filozofie, cu tot caracterul ei radical, reprezintă, una din cele mai sigură și viabile căi spre fericirea individuală și colectivă. O soluție de actualitate la multe din problemele vieții omului modern și ale societății umane moderne în ansamblu. (Carol Szabo)     CUPRINS: Cuvânt înainte • Introducere • Din ce trăiesc oamenii • Despre autor      Fragment dn volum:     "Nevasta lui Simon terminase totul devreme în acea zi. Tăiase lemne, adusese apa, hrănise copiii, a mâncat și acum stătea și se gândea. Se întreba când ar trebui să facă pâine: acum sau mâine? Mai rămăsese încă o bucată mare.     „Dacă Simon a prânzit in sat”, s-a gândit ea, „și nu mănâncă mult la cină, pâinea ne mai ține o zi."     Tot cântarea bucată de pâine în mână, și își zicea: „Nu mai fac altă azi. Nu mai avem făina decât pentru un rând; putem s-o facem pe asta să țină pană vineri."     Așa că Matriona a pus bucata de pâine la loc și s-a așezat la masă ca să peticească o cămașă a bărbatului. În timp ce lucra, se gândea cum bărbatul cumpără piei pentru cojoc.     „Numa' de nu l-o înșela negustorul. Omul meu bun e mult prea simplu; el nu păcălește pe nimeni, dar până și un copil îl poate duce de nas. Opt ruble sunt o grămadă de bani. Ar putea să cumpere piei cât pentru o haină bună de banii ăștia. Nu piei tăbăcite, dar totuși de o haină ca lumea. Ce greu a fost iarna trecută fără o haină groasă. N-am putut să merg nici la rău, nici nicăieri. Când Simon ieșea își punea pe el tot ce noi aveam și mie nu mai îmi rămânea nimic. Azi nu a plecat prea devreme, dar totuși ar fi trebuit să se întoarcă până acum. Sper că nu s-a pus pe cheltuit!"      Abia a apucat Matriona să se gândească la asta când s-au auzit pași la ușă și cineva a intrat. Matriona și-a înfipt acul în lucru și a ieșit în tindă. Acolo a văzut doi bărbați: Simon și cu el un om fără căciulă purtând cizme.     Matriona a observat că bărbatu-său mirosea a băutură. „Așa deci, a fost la o băută" — s-a gândit ea. Și când a văzut că nu are haina, avea numai sveterul ei, nici urmă de piei, a rămas tăcută și părea rușinată, inima ei era cât pe ce să se rupă de dezamăgire."