... priceperea lui Ioan Chelaru de a aborda subiecte mari este remarcabilă ca și în dramă cu subiect roman „Camillus” (Dialoguri dramatice - Ed.Phobos - 2007), unde nu detaliile despre „cel de-al doilea fondator al Romei”, salvatorul țării alături de ilustrele gâște din Capitoliu la invazia galilor (39o, i.C), ci controversa dintre democrație și dictatură, dintre libertate și totalitarism sunt semnifi câțive. Dicțiunea politologică este impecabilă și piesă, în totalitate, este mai curând scenariul unui fi lm cu subiect rarisim împrumutat din Titus Livius. Despre Camillus care pune dictatura în locul republicii s-a scris foarte puțin. Capaci tatea esențială a lui loan Chelaru, absolut histrionica, este de a se adapta fără eforturi oricărui stil. După shakesperiada din „Yorick”, parodia soresciană din „Marea călătorie” și stilul eroico-istoric din „Camillus”, Ioan Chelaru ne oferă o compoziție pe tema „obsedantului deceniu”, despre instalarea comunismului în România, sovietizarea societății, colectivizarea agriculturii, etc. în „...din epoca de aur”. Dibăcia dicțiunii în toate aceste „exerciții de stil” este remarcabilă pentru că autorul împrumută doar stilul, nu și ideile. Mircea Ghițulescu - Istoria Literaturii Române - Dramaturgia - Editura Academiei Române, 2oo7
