Pentru paginile acestei cărți am selectat, aleatoriu, o serie de momente și întâlniri la care am participat, cu sau fără Nicolae Ceaușescu, ca și o serie de evenimente ce au marcat poziția României în contextul internațional, evenimente la care am fost martor sau despre care mi-am format o opinie în urma unor îndelungi discuții, mai mult ori mai puțin amicale, cu miniștri de Externe, atât din Vest, cât și din Est, cu personalități de prim-rang ale politicii mondiale, dar și studiind documente ale Istoriei. Firește, n-am putut cuprinde într-o carte, nu neapărat concepută după canoanele unui volum de memorii, tot ceea ce am trăit, important, în cei peste 25 de ani în care mi-am desfășurat activitatea în slujba țării în care m-am născut. Nu, nu fac paradă de „cuvinte goale, ce din coadă au să sune", cum spunea Poetul. Căci, elev merituos al Liceului Militar „Dimitrie A. Sturdza" din Craiova, n-am uitat nicio clipa jurământul față de Țară. (Ștefan Andrei — Cuvânt înainte) Fragment din volumul "Din frac în zeghe" de Ștefan Andrei: “Pregătirea negocierilor Înainte de a vedea cum s-a desfășurat filmul negocierilor dintre Roosevelt, Stalin și Churchill la Teheran, mă opresc asupra problemei organizatorice. În urma corespondenței celor trei, se recunoscuse necesitatea și importanța unei întâlniri personale și, în toamna anului 1943, se căzuse de acord, în principiu, ca aceasta să aibă loc undeva între 15 noiembrie și 15 decembie 1943. În legătură cu locul de desfășurare a conferinței Roosevelt i-a propus lui Stalin, la 6 septembrie 1943, ca întâlnirea să aibă loc undeva în nordul Africii, în vreme ce Winston Churchill opta pentru insula Cipru sau orașul Khartum (Sudan). Pe 8 septembrie, Stalin îi răspunde lui Roosevelt, sugerând să se întâlnească la Teheran, iar peste două zile Churchill își dă și el acordul. Poate și din rațiuni de prestigiu, Roosevelt vine cu alte propuneri: Cairo ori Asmara (capitala Eritreei), poate un port mediteranean ori Bagdad, unde se puteau lua și toate măsurile de securitate necesare. La 19 octombrie 1943, Stalin îi scrie lui Roosevelt și i aduce la cunoștință că nu poate accepta niciuna dintre propunerile pe care i le făcuse în locul Teheranului, arătând că Armata Roșie va continua în iarna anului 1943 operațiunile ofensive desfășurate în vară și toamna aceluiași an. Stalin menționa că acele operațiuni cereau o coordonare continuă din partea Comandamentului Suprem și legătura sa permanentă cu comandanții armatelor sovietice, ceea ce se putea asigura prin existența unei linii telefonice sau de telegraf între Teheran și Moscova. Peste câteva zile, într-o scrisoare trimisă prin secretarul de stat Cordell Hull, Roosevelt îi comunica lui Stalin că nu poate accepta Teheranul și propune ca oraș al întâlnirii Basra, în Irak."
