Din lumea celor care nu cuvanta

Sub acest titlu minunat, Din lumea celor care nu cuvânta (care, adică, nu vorbesc), descoperim unele din cele mai interesante povestiri despre animale din literatura noastră. Un naturalist și scriitor francez le-a numit pe ale sale, asemănătoare, Istorii naturale. Nu e vorba, nici la unul, nici la altul, de fabule. Povestirile lui Emil Gârleanu nu au, la urmă, o morală, un tâlc la vedere. Ele nu personifică, la drept vorbind, făpturile lipsite de grai (iată alt termen pentru cuvânt sau vorbire, tot așa cum talc e sinonim cu morală direct exprimată), ci le observă, le studiază, atent la cum arată și la cum se comportă. Scriitorului îi este dragă această lume necuvântătoare. Ne face și pe noi, cititorii ei, s-o îndrăgim. - Nicolae Manolescu