Romanul Marinelei Porumb pornește de la misterul unei sinucideri din dragoste, în jurul căruia se țes apoi pânze, învăluind și dezvăluind perpetuu. ștefania e o tânără pictoriță, sensibilă și ușor dezamăgită, traumatizată în copilărie și adolescentă de figura tatălui și aflată tot timpul într-o situație de inadecvare emoțională în fața unei relații intime. Totul se învârtește în jurul unei atracții magnetice inexplicabile între ea și misterul femeii care-și luase viața cu ani în urmă. De la bărbați care o curtează la situații în care nu are unde locui, de la expoziții de artă la avorturi clandestine - acțiunea fiind plasată în perioada comunistă -, de la secretele bine păzite ale mamei la trăirile pe care nu are cui le împărtăși, totul se construiește printr-o alternare de temporizări și precipitări, până la finalul cu turnura sa neașteptată.
Alături de alte romane - care, la fel ca acesta, nu au ca scop principal o analiză riguroasă a epocii comuniste -, cartea de față conturează acea atmosferă gri ce se reflectă în sufletele oamenilor, atmosfera în care un artist nu putea decât să încerce să aducă puțină culoare.
Problematica acestui roman nu constă doar în ce se află "dincolo de iubire". Același gol se creează și atunci când, inversând, te întrebi ce se află "dincoace de iubire" sau, mai bine zis, cum se ajunge la iubire. Asta pare a se întreba, mai degrabă, personajul central. Chiar dacă pânzele țesute se aranjează pe parcurs, chiar dacă finalul nu lăsă conflicte și enigme nerezolvate, un mister persistă totuși: ce simte această femeie cu adevărat?
Mihai Curtean
