Discursul indragostit

Discursul îndrăgostit cuprinde notele seminarului pe care Roland Barthes l-a ținut la Ecole pratique des hautes etudes in perioada 1974-1976, la care se adaugă o serie de pagini inedite din eseul Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit. Bazîndu-se pe lecturile sale din domeniul literaturii – în primul rînd romanul lui Goethe Suferințele tînărului Werther, dar și multe alte opere poetice sau dramaturgice – și pe alte forme de artă și creație, pe care le îmbină cu experiențe personale și cu propria reflecție alimentată îndeosebi de psihanaliză și filozofie, Barthes construiește un discurs profund original despre îndrăgostire. Mai mult decît un studiu științific sistematic, cei doi ani de seminarii reprezintă o căutare, o explorare menită să explice sau cel puțin să lumineze orice experiență de îndrăgostire în relație cu limbajul. Din inima furtunii care mă dezrădăcinează, mă deposedează de propria identitate, vreau să mă întorc uneori la origine – la originea mea. O pantă implacabilă mă face să alunec, să cobor (mă scufund) spre copilărie. Însă forța care produce amintirea aceasta este ambiguă: pe de o parte, caut să mă liniștesc prin reprezentarea unui timp adamic, anterior oricărei îngrijorări din dragoste, oricărei neliniști genitale, și totuși mustind de senzualitate; prin amintire, pun la bătaie timpul acesta împotriva timpului Îngrijorării îndrăgostite; dar mai știu și că dragostea și copilăria au aceeași natură: dragostea împlinită nu este niciodată altceva decît raiul a cărui idee fixă mi-a fost transmisă din copilărie. - Roland Barthes Traducere, note și introducere de Magda Jeanrenaud