Cartea Disparitia lui Josef Mengele PDF

Lucrarea de față, distinsă cu premiul Renaudot 2017, prezintă goana celui poreclit „Îngerul Morții”, infamul doctor nazist Josef Mengele, care a șocat prin atrocitățile lui o lume întreagă. La fel ca și Cain, este blestemat să rătăcească în lume și să nu-și găsească niciodată liniștea, fugind din ascunzătoare în ascunzătoare. Fie că se află în Buenos Aires, în Argentina lui Peron, în Paraguay sau Brazilia, vânătoarea de naziști îl înspăimânta mereu, neputând să mai revină nicicând la o viață normală.   Protejat de bogăția familiei, de foști naziști, de dictatori de operetă, reușește să se ascundă vreme de treizeci de ani în văzul lumii. Cu toate acestea, este condamnat la o singurătate eternă pentru crimele abominabile comise, chiar fiul său, Rolf, ajungând să-l renege în final. O carte-eveniment, menită să amintească ce se întâmplă cu cei care nu pun preț pe viața semenilor lor.   Olivier Guez este jurnalist, autor și scenarist francez, câștigător în 2016 al premiului german pentru cel mai bun scenariu pentru filmul Statul contra Fritz Bauer. Fragment din cartea "Dispariția lui Josef Mengele" de Olivier Guez: "Își îndesă bine pumnul în gura pisoiașului cu ochi grialbăstrui. Sau o lovitură zdravănă de ciocan peste degete, bang, peste sau mai degrabă peste unghii, da, ar smulge cu plăcere unghiile celor două mâini ale lui Fritsch, una câte una, să le facă să sară. Gregor mimează scena în baia vizuinii din Vicente Lopez murmurând: „Cum îndrăznești tu, Eberhard, mic argentinian de rabat? Ai petrecut 15 zile în Germania și-mi ții lecții de la înălțimea celor 28 de ani ai tăi? Ei da, «ororile», cum spui tu, ororile au existat, Germania asediată trebuia să se apere, să zdrobească forțele de distrugere prin toate mijloacele. Războiul nu este un joc de copii și nazismul, idiot sumbru, nu se limitează la coregrafiile grandioase ale Tineretului Hitlerist." Gregor își zdrobește tubul cu pastă de dinți, apoi, brusc, se calmează, altfel va fi în întârziere pe șantier; cea mai mică întârziere îi este insuportabilă. Gregor trece din ce în ce mai regulat pe la revistă, placa urnanță a naziștilor din Buenos Aires. Da acolo peste o brută despre care a auzit vorbindu-se la Auschwitz, unul dintre furnizorii săi regulați: însoțit de un molos dresat să sfârtece carnea umană, Josef Schwammberger a condus lagăre de muncă forțată și a lichidat mai multe ghetouri în Polonia. Face cunoștință aici cu Reinhard Kopps, specialistul comploturilor iudeo-masonice la ziar, un veteran al serviciilor secrete ale lui Himmler în Balcani, și leagă prietenie cu cel pe care Fritsch îl consideră drept „cea mai bună până a lui, marele artizan al succesului crescând al Der Weg" , un autor căruia Gregor i-a remarcat deja articolele bine compuse, Willem Sassen. Cu toată că exagerează cu whisky-ul și fumează fără întrerupere (Gregor nu fumează), olandezul poliglot în costum cu dungi îi face o impresie bună."