Disparitia, un roman fara e-uri

Scris în 1969 de Georges Perec (1936-1982), după regulile Oulipo, celebrul „subcomitet” al Colegiului de Patafizică, romanul Dispariția este, cât se poate de literal, o carte fără „e”-uri. Din cele peste trei sute de pagini ale cărții lipsește cu desăvârșire, exceptând numele autorului, cea mai frecvent folosită literă a limbii franceze, confirmând încă o dată apetența lui Perec pentru alchimii lingvistice și contorsionisme formale. Lipogramatică, de altfel, a fost una dintre artele practicate riguros de autorul vomului Viața: manual de întrebuințare, premiat în 1978 cu Medicis; astfel, dacă în Dispariția literă „e” lipseste, in 1972 publica „Les revenentes”, în care „e”-ul este singura vocală folosită. Dispariția, tradusă în peste zece limbi, de fiecare dată respectând convenția literei lipsă, este o carte-hibrid, că mai toate specimenele literare ieșite din laboratorul Perec, artist care, pe lângă scris, a testat și cinematografia experimentală. Parodie cu accente noir, întorsături de situație și echilibristică de stil, toate acestea sunt dublate de straturi subtile în care este pusă voalat în discuție însăși formula textului și constrângerile lipogramatice. Tradus în limba română de Șerban Foarță, jucător „de categoerie grea” când vine vorba de experimente imposibile la prima vedere, romanul “Dispariția” este, de la primul la ultimul rând, nu doar o provocare marcă Perec, ci și o demonstrație că la carte despre îmblânzirea limbii române.   Volum premiat la categoria Cărțile lunii martie în 2011 de revista Orizont.