Djamilia

Romanul lui Aitmatov proiectează silueta unei iubiri clandestine pe fundalul unui sătuc de câmpie din Kârgâzstanul sovietic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un cer palid de toamnă veghează pașii a doi călători misterioși pe o cărare din pământ bătătorit care traversează stepa roșcată, plină de tufe de pelin. Dacă în tabloul pictorului kargaz urmele celor doi devin tot mai palide pe măsură ce drumul se pierde în zare, în memoria lui reînvie perioada adolescenței și amintirea Djamiliei, tânăra exuberantă care i-a servit drept inspirație. Seit era fratele mai mic al bărbatului care se căsătorise cu Djamilia cu numai patru luni înainte să înceapă războiul și să fie chemat pe front. În acea perioadă de colectivizare a gospodăriilor, oamenii rămași acasă se străduiau să respecte cu strictețe cotele de cereale, lucrând fără încetare la colhoz. Seit era unul dintre băieții de cincisprezece ani care ducea pe umerii lui slăbuți tot greul muncilor de la țară. Alături de el, Djamilia muncea vârtos, cu elan, ca un bărbat. Dar spiritul ei liber, voioșia și neobrăzarea care i se citea în ochii pătrunzători o făceau să iasă în evidență în acest sătuc din Asia Centrală și să fie privită cu neîncredere de unii săteni. Odată cu întoarcerea în sat a lui Daniar, un soldat infirm, viața Djamiliei ia o altă turnură. Vântul care gonește norii iuți și pestriți din tabloul lui Seit pare a surprinde zbuciumul a ceea ce s-a întâmplat în continuare. După ce au fost repartizați să lucreze la câmp împreună, între Daniar și Djamilia s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste. Seit le-a devenit complice, jurând s-o protejeze cu orice preț pe Djamilia în acea lume arhaică în care alegerea ei echivala cu un act suprem de trădare. Dar, în momentul în care cei doi îndrăgostiți au decis să fugă din sat fără să-l anunțe, Seit a suferit cumplit și a înfruntat de unul singur furia familiei și a sățenilor. Aitmatov vede lumea așa cum este: un tărâm al intoleranței, al prejudecăților, al sexismului, al brutalității patriarhale și al lipsei de armonie dintre oameni. Toate acestea sunt accentuate de cadrele superbe în care sunt revelate bunătatea, înțelepciunea, iubirea și devotamentul, desprinse din acele peisaje uimitoare din Asia Centrală, pe care autorul le evocă atât de poetic. - The Guardian O frumoasă poveste de dragoste, subtilă și minunat construită. - Bookseller Cea mai frumoasă poveste de dragoste din lume. - Louis Aragon