Doamna Frisby si sobolanii de la Institut

Carte distinsă cu Medalia Newbery și cu Premiul Lewis Carroll Shelf   Doamna Frisby și cei patru copii ai ei stau bine mersi în casa lor din grădina de legume. Au descoperit în apropiere o scorbură plină cu porumb, așa că au și destulă mâncare până la primăvară, când domnul Fitzgibbon va veni să are grădină și vor fi nevoiți să se mute. Dar când micuțul Timothy se îmbolnăvește, doamna Frisby e dispusă să facă orice să-l salveze și toate animalele îi vin în ajutor: domnul Ages îi dă leacuri pentru băiat, cioroiul Jeremy o duce în zbor ca să-i ceară sfatul înțeleptului bufnitoi, iar misterioșii șobolani încearcă să-i mute casa. Fragment din romanul „Doamna Frisby și șobolanii de la Institut" de Robert C. O'Brien:   „Domnul Ages era un șoarece alb care locuia mult după fermă, într-un zid de cărămidă în care își făcuse casa. Zidul marginea pivniță a ceea ce fusese odinioară o casă mare. Însă casa aceea arsese din temelii cu atât de mulți ani în urmă, încât nimeni nu-și mai amintea nici cum arătase și nici cine locuise acolo. Însă pivnița a rămas, o gaură mare și pătrată în pământ, iar în zidurile ei măcinate, protejate de vânt și de zăpadă, locuiau multe vietați mici. Vara erau și șerpi acolo, care ar fi fost un pericol pentru doamna Frisby, dar iarna nu trebuia să-și facă griji din pricina lor.  Oricum, era un drum lung și greu până acolo și ar fi putut fi riscant dacă doamna Frisby n-ar fi fost foarte precaută. De fapt, era atât de departe, încât în alte împrejurări n-ar fi pornit la drum așa de târziu, de teamă că ar fi prins-o întunericul înainte să se întoarcă. Dar era limpede că Timothy nu putea aștepta până a doua zi. Astfel că, la cinci minute după ce spusese că trebuie să plece, plecase deja.  De-ar fi putut să-și urmeze nasul, adică s-o ia pe cel mai scurt drum spre casa domnului Ages, călătoria ei ar fi fost destul de ușoară. Dar, pentru că pe acel traseu ar fi trecut prea aproape de casă și de hambar și pentru că acele teritorii erau vegheate fără-ncetare de motan, a trebuit să se gândească la un drum mult mai ocolit, înconjurând toată curtea largă a fermei și ținându-se pe lângă marginea pădurii. Doamna Frisby săltă vioi, într-un galop ușurel, așa cum fac șoarecii când au de străbătut distanțe mari. Înainta aproape fără zgomot; își alegea drumul pe unde pământul era gol, ori pe unde creștea iarba și evită frunzele uscate, care-ar fi foșnit și fojgăit chiar și sub greutatea ei infimă. Ochii ei căutau mereu ascunzători — bușteni, rădăcini, pietre, lucruri sub care s-ar fi putut strecura în caz că s-ar fi întâlnit cu vreun animal mai mare care s-ar fi arătat neprietenos. Deși pisica era inamicul numărul unu, erau și alte lighioane în pădure care vânau șoareci.  În timp ce mergea, își făcea griji din pricina lui Timothy și spera ca domnul Ages să știe vreun leac care l-ar fi putut ajuta."