Doc

Nuvelistica lui Nicolae Esinencu e ca un vertij, evenimentele se succed cu iuțeală, personajele nu prea au timp să stea pe gânduri…- Grigore Chiper Fragment din carte: "„Da, mamă?” „Capul nu te doare?... Burta?... Ochii nu te dor?" „Nu, mamă, mă simt bine. Eu mă duc." „Ei, hai, puica mamei, du-te, fii atentă la trecerea străzii și stai la lecții cu mâna în sus, că mama pentru tine se ostenește. Stai să te sărut... Pantofii nu te strâng?! Aoleu, te strâng!..." Mamă, mi-ai pus tu mie măcar o dată în viață asemenea întrebări? Printre altele, și mama Albinutei lucrează, și nu la frizerie, ci la uzină, și cred că și ea are plan. Dar tu, tată? Mamă, tată, chiar dacă mi-aș aprinde și eu acum o țigară, voi tot nu m-ați observa! Pentru voi eu, pur și simplu, nu exist. Vreți - vă demonstrez! Știu că elevul nu trebuie să fumeze, știu că nu-i frumos și așa mai departe, dar eu vreau să vă demonstrez că voi n-o să mă luați în seamă nici chiar dacă aprind țigara... — Ai să vezi c-o să-ntârzii!... — Stai, mamă, să-mi aprind... Poate nu trebuia s-o opresc, într-adevăr se grăbește, dar nu mai pot. Odată ce am tras din pachetul de pe masă o țigară, merg mai departe. Pun țigara în gură și mă aplec spre țigara mamei. — Mamă, permite-mi s-aprind țigara.  — Ce vrei? Iată tată, aprinde de la el, eu întârzii! îmi aruncă mama, fără să înțeleagă bine ce doresc. Ce să-i faci, va trebui să mă întorc spre tata. Potrivesc mai bine țigara între degete. — Tată, da să-mi aprind țigara de la țigara ta! — Ce? sare tată. Una, două - tată, tată!... Chibriturile sunt pe masă! EI nici n-a priceput ce aveam de gând să fac. Mă întorc spre mama. — Mamă, da s-aprind țigara de la țigara ta, că tata se supără... — Numai ia seama să nu mi-o stingi pe a mea..., mă previne mama și atât. Abia pe urmă: Ce?! holbează ea ochii. Așa, în sfârșit, m-a observat și scumpa mea mamă. Gura căscată, ochii - cât cepele. Dar eu am să fac mai departe pe nebunul. Chiar de-a fi nevoie să adunăm publicul. Trag un fum de țigară, așa cum am văzut că trage câteodată tata, și slobod liniștit fumul în fața mamei. Ba mă las pe primul scaun ce-mi cale, pun picior peste picior, scot fum, trag fum. Fumam. — S-a-ntâmplat ceva?! mă uit eu foarte liniștit în ochii mamei, care între timp s-au mărit și mai și. "