A vorbi în dodii atunci cînd stăpînești perfect vorbirea, a răsuci limbajul și a-l întoarce pe toate părțile atunci cînd îi cunoști în detaliu mecanismele, a genera un absurd jucăuș din aceeași materie cu ajutorul căreia ai creat sensuri limpezi ani de zile. Și, dacă Vorpal este definiția poeziei ca nonsens tăios, obținut prin tehnici impecabile, atunci Florin Dumitrescu este întru totul semnificativ pentru această identitate a poeziei. - Svetlana Cârstean Dimovian neabătut, Florin Dumitrescu și-a însușit de la maestrul său atît arma redutabilă a unei sonorități impecabile, lucrată cu minuție de chițibușar al rimei și ritmului, cît și știința de a masca angoasele în ample poeme luxuriante, doldora de obiecte și detalii care să fure ochiul cititorului. Că-i poezie de dragoste, că este socială sau poezie pur și simplu „pour les raffinés“, tot ce iese din mîna lui Florin Dumitrescu sună, consună, amintindu-ne că muzica și poezia sînt arte înrudite. Iar faptul că el, textierul Sarmalelor Reci, a ales să includă în acest volum poeme-cîntece scrise pentru formații muzicale este un gest demonstrativ din aceeași direcție pe care îl salut cu bucurie. - Luminiță Corneanu Colecția de poezie VORPAL este coordonată de Svetlana Cârstean. Vorpalul e arma absurdă, dar eficientă și impecabilă, care apare în poemul Jabberwocky din Alice în Țara oglinzilor. Arma uneori jucăușă și periculos de inteligență. Fragment din cartea "Dodii" de Florin Dumitrescu: "DUDELE Să venerăm copacul cu sfîrcuri să le gîdilăm întinși pe vîrfuri tremurătoare de burice de deste pînă stau să pice Să jertfim un zvic de mlădiere pentru cea mai suavă rouă de miere pe care ne-o picura în pod de palmă erogenul rod Din bolta de deasupra să desprindem îmbrobonate stele tresărinde să ne telescopeze cerul gurii mestecîndu-le misterul Să fim noi druizii din duzi jumătate fluizi trei sferturi zăluzi Să ne-nvelim ieșirile din fire de borangic în viitoarea fire"
