Din paginile lui Debussy se desprinde un spirit profund contemporan, ne vorbește aici omul epocii noastre, îl simțim aproape, intuim din ceea ce spune, chiar dacă nu i-am cunoaște opera muzicală, că a fost unul din spiritele cele mai adevărat înnoitoare din istoria artei sunetelor. Alfred Hoffman Debussy acordă o pondere considerabilă în scrierile sale critice și problemelor interpretărli. Ca toţi marii muzicieni, el atacă puternic caracterul exhibiţionist şi spectacular al virtuozităţii, urmărită ca scop în sine, dă la o parte fără milă vălul elegant al gestului căutat, al „pozei" îndărătul căreia se ascunde goliciunea de sentiment. Nu numai dirijori mediocri, ca Siegfried Wagner, dar nici mari personalităţi ca Nikisch, Weingartner, Cortot, nu scapă neatinse de ascuţişul penei sale. În schimb, când întâlneşte artişti fără prihană, dăruiţi trup şi suflet dezvăluirii esenţei muzicii, admiraţia sa este fără rezerve (vezi capitolul Doctorul Richter). Este timpul dăm cuvântul lui Debussy însuşi; culegerea din articolele sale rămâne o nestemată în tezaurul criticii de artă şi, ceea ce este mai important, vine să întregească în conştlinţa noastră imaginea multilaterală a unuia din acei artişti şi oameni ce au dat o strălucire specifică pasionantului secol XX. Alfred Hoffman
