Într-o zi poezia mea îți va fi rugăciune. Consider că poezia există în fiecare dintre noi, este tocmai acea fărâmă de haos care ne leagă de visul din care am fost azvârliți către viață. Niciodată nu mă simt mai aproape de cel care sunt cu adevărat decât atunci când scriu. Fiecare imagine care îmi fulgeră sufletul vine, probabil, dintr-o lume care chiar există, undeva în afara percepției noastre.
Poezia este, de multe ori, instrumentul cu care îmi măsor timpul rămas în jumătatea goală a clepsidrei. Așa am scris și această carte, am strâns toate semnele, toată liniștea ascunsă între bătăile inimii, toate pierderile și regăsirile întâlnite pe drumul care duce către mine însumi.
Poezia mare, cea pe care este înzestrat Constantin Romulus Preda sa o scrie, caută adevăruri și, în momentele ei de vârf, se exprimă exclusiv prin adevăruri. — Aurelian Titu Dumitrescu, poet, considerat cel mai apreciat discipol al lui Nichita Stănescu Am găsit în poeziile lui Constantin Romulus Preda accente din Arghezi și din poeziile populare care mi-au plăcut foarte mult. — Nicolae Breban, unul dintre cei mai importanți romancieri români Toate versurile sale se cuibăresc atât de firesc în sufletul tău, încât le simți întorcându-se acasă, acolo unde tu însuți le-ai gândit și le-ai tăcut pe toate, așteptându-l pe el, Constantin Romulus Preda, să descopere cea mai desăvârșită formă pentru ele. — Alice Năstase Buciuța, Revista Tango
