Dostoievski, amintirile unei vieti

In 1867, Anna Grigorievna Snitkin (1846-1918) devine sotia lui Dostoievski, pe cand avea doar douazeci de ani. El avea cu douazeci si cinci de ani mai mult. O angajase ca stenograf, cu cateva luni mai devreme, pentru a finaliza in graba romanul Jucatorul . De la frumoasa intalnire romantica care i-a schimbat cursul existentei, pana la moartea lui Dostoievski, Anna Grigorievna rememoreaza in Amintiri, cei paisprezece ani de casnicie. Viata lor de zi cu zi, marcata de constante probleme banesti si grijile legate de copii, este luminata si de momente de fericire in familie si de intalniri intelectuale (vom regasi multe nume de scriitori, printre altii, Maikov, Turgheniev si Tolstoi ). In ciuda diferentei de varsta, fiecare dintre aceste pagini marturiseste o dragoste si un devotament extraordinar fata de un barbat cu siguranta bolnav si uneori dificil, dar care se dovedeste a fi un sot si un tata foarte afectuos. La moartea lui Dostoievski, in 1881, Anna Grigorievna avea doar treizeci si cinci de ani. Ea a hotarat sa-si dedice restul vietii copiilor, editarii operelor postume ale sotului ei si scrierii acestor Amintiri, care s-au dovedit a fi un document exceptional atat asupra vietii, cat si asupra operei marelui scriitor rus. Traducere din limba franceza de Brandusa Vranceanu.