Dragonul tatalui meu

   După ce află de la bătrâna pisică povestea dragonului care a fost luat prizonier, băiatul hotărăște să-l salveze. Înarmat cu... acadele, pastă de dinți, guma de mestecat și pieptan, Elmer pornește spre periculoasă Insulă Sălbatică pentru a salva puiul de dragon. În aventura lui, Elmer trebuie să înfrunte animalele sălbatice, vremea potrivnică, dar și pe semenii săi înrăiți.    Dragonul tatălui meu este o poveste plină de suspans despre prietenie și curaj. Și despre cum de multe ori animalele (chiar și cele imaginare) pot înțelege mai mult decât oamenii.     Fragment din volumul "Dragonul tatălui meu" de Ruth Stiles Gânnett:     “Tata se plimbă de colo-colo pe mal, încercând să găsească o soluție ca să treacă răul. Găsi un stâlp înalt cu o sfoară legată de el care ajungea până pe cealaltă parte. Sfoară trecea printr-o buclă din vârful stâlpului, cobora pe lângă acesta și ducea la o manivelă, de care atârna un semn cu următoarea inscripție:     PENTRU A CHEMA DRAGONUL, TRAGEȚI DE MANIVELĂ     RAPORTAȚI-I GORILEI COMPORTAMENTUL NECORESPUNZĂTOR     Din ce-i spusese pisica, tata știa că celălalt capăt al funiei era legat în jurul gâtului dragonului și i se făcu și mai tare milă de bietul dragon. Dacă ar fi pe partea asta, gorilă i-ar răsuci aripile pă când l-ar durea atât de tare, că ar fi nevoit să zboare pe partea cealaltă. Dacă ar fi pe partea cealaltă, gorilă ar trage de sfoară atât de tare, încât dragonul fie ar muri strangulat, fie ar zbura înapoi pe partea asta. Ce mai viață pentru un pui de dragon!     Tata știa că dacă l-ar fi strigat pe dragon să vină, să traverseze răul, gorila cu siguranță l-ar auzi,  așa că s-a gândit să se cațere pe stâlp și să traverseze râul cu ajutorul sforii. Stâlpul era foarte înalt și, chiar dacă ar fi reușit să ajungă în vârf fără să fie văzut, ar fi trebuit să traverseze râul atârnând în mâini. Râul era foarte noroios și tot felul de lucruri neprietenoase ar fi putut locui în el, dar tatălui meu nu-i venea în minte o altă cale de a-l traversa. Era pe punctul de a începe cătărarea când, în ciuda gălăgiei pe care o făceau maimuțicile, auzi ceva puternic plesnind apa chiar în spatele lui. Se uită peste tot în apă, dar se lăsase deja inserarea și nu mai vedea nimic acolo.     - Sunt eu, Crocodil, zise o voce mai la stânga. Apa e minunată, iar mie mi-e foarte poftă de ceva dulce. Nu vrei să intri să faci o baie?     Luna palidă se ivise printre nori iar tata văzu de unde venea vocea. Capul crocodilului se itea din apă.”