Dragoste pentru totdeauna. Treceri nevazute 2

Așadar să avem dragoste între noi, cu toate că tu ești diferit și diferită și eu sunt diferit. Fiecare are caracterul său. Ce a spus Domnul nostru Hristos? „Așa, zice El, vor înțelege toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste între voi.” Nu a spus – să zicem −, „Vor înțelege toți că sunteți ucenicii Mei, dacă ascultați toți aceeași muzică, dacă aveți toți exact aceleași opinii, dacă trăiți toți exact în același fel”. Voi aveți caracterul vostru. Tu altfel, eu altfel. Chiar și în cadrul Dumnezeieștii Liturghii fiecare trăiește în alt fel rugăciunea lui. În altă parte tresaltă sufletul tău, în altă parte se emoționează sufletul meu și în altă parte al altuia. Nu-i așa? Dar toți în acel moment simțim dragoste. „Așa vor înțelege, zice Mântuitorul, toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste între voi.” Cel mai anevoios lucru este acesta. Cel mai anevoios lucru este să ținem dragostea. Cuprins Prolog Introducere Învață să aștepți! Dragoste pentru totdeauna Dumnezeul meu, o îmbrățișare ești în întregime! Nu suport constrângerea Toate vor merge bine Uneori sunt de vină și părinții Pocăința – cea mai modernă mișcare .. Cu puțin înainte de examene Fragment din cartea "Dragoste pentru totdeauna. Treceri nevăzute 2" de Andreas Konanos: "Învață să faci răbdare. Aceasta spunem astăzi. Răbdare, așa cum ne rabdă Domnul. Așa cum a știut Domnul să aștepte momentul potrivit. Dacă nu faci răbdare și te grăbești, ai să faci mișcări greșite. Cu siguranță că uneori ai trăit aceasta. Omul grăbit nu se mișcă în mod corect. Face multe greșeli, pentru că nu gândește limpe-de. Și trebuie să facă iarăși lecția răbdării. De la început. Trebuie să aștepți. Așa cum a așteptat Domnul. Domnul l-a așteptat chiar și pe Iuda. A făcut trei ani de răbdare! Pe toți Sfinții Apostoli i-a așteptat Domnul, dar în special pe Iuda. Trei ani l-a așteptat să se schimbe, să se pocăiască. I-a dat prilejuri, unul, două, trei, nenumărate, nu știm câte prilejuri i-a dat. Multe, cu siguranță. Aștepta, îl privea cu dragoste și iarăși așteptă. Până când Domnul a văzut că această răbdare nu a putut să-l schimbe pe Iuda. Într-o noapte Iuda a mers cu felinare și cu ciomege, cu o gardă de soldați români, ca să-l prindă pe Domnul. Însă Domnul îl aștepta. Îl aștepta să-l îmbrățișeze cu dragoste, iar nu ca să primească sărutul trădării. Se spune că atunci când Domnul era răstignit, dacă Iuda s-ar fi dus la Crucea lui Hristos, aceasta i-ar fi grăit iarăși Hristos: „Ai venit? Te așteptam". Și i-ar fi zis Iuda: „Dar, eu, Doamne, te-am trădat. Eu te-am tăgăduit. Eu i-am adus pe aceia la Tine ca să Te răstignească."