Dragoste sau sclavie?

     Trăim într-o lume în care suferința și sacrificiul sunt indicatorii iubirii ideale. Acesta este mesajul pe care ni-l transmit cântecele, filmele, romanele și programele de televiziune în care îndrăgostiții se târăsc, implora, plâng și suferă din cale-afară. Dar această viziune despre dragoste nu face altceva decât să ne îndepărteze de fericirea autentică. Psihologul Walter Riso pledează pentru eliberarea de convingerile distructive care asociază dragostea cu suferință: dacă iubești, trebuie să fii obsedat; trebuie să renunți la propria identitate; trebuie să îți fie teamă să nu îți pierzi partenerul; trebuie să devii un sclav.      Lucrarea este formată din patru capitole care demontează cele patru convingeri de mai sus. Autorul pornește de la numeroase exemple din rândul clienților pe care i-a ajutat prin psihoterapie, demonstrând că iubirea opresivă și sufocantă este o problemă ce trebuie rezolvată. Oricine își dorește o relație echilibrată va găsi în cartea sa sprijinul și instrumentele necesare pentru a se elibera de povara dependenței afective. Acesta este drumul către iubirea independentă, deplină și sănătoasă. Mesajul-cheie: „Iubește ușurat de bagaje! Cît de liber și de vital poți, fără a renunța la ceea ce ești, fără a-ți trăda idealurile și valorile.”      Fragment din volum:       „NEVOIE VERSUS PREFERINȚA       Dacă într-o zi oarecare i-ai spune partenerul tău „Nu am nevoie de tine, te prefer", sunt șanse să se uite la tine suspicios și să te întrebe: „Ce înseamnă mai exact ceea ce mi-ai spus?". Și va trebui să-i explici totul cu lux de amănunte, în caz contrar, controversă se transformă în confuzie și apoi în ceartă. I-ai putea spune : „Iubirea mea, înseamnă că inima mi-a arătat drumul către tine, m-a făcut să te descopăr și am acceptat să-l parcurg cu mintea, cu hotărârea și cu voința mea. Înseamnă că te iubesc pentru că vreau să te iubesc, pentru că te aleg". Și dacă nu înțelege, explică-i din nou. Dar, dacă în continuare nu înțelege, fugi cât mai departe posibil.     Să analizăm în detaliu implicațiile pe care le are în iubirea de cuplu o afirmație de genul: „Nu am nevoie de tine, te prefer".     În primul rând, „Nu am nevoie de tine" înseamnă că partenerul tău nu este absolut necesar și indispensabil pentru ca tu să fii fericit. Persoana pe care o iubim contribuie la fericirea noastră, este adevărat, dar nu o determină. A afirma cu inima deschisă, aproape sângerandă: „Doamne, am nevoie de tine așa de mult!" nu este un semn de dragoste, ci de o lipsă exacerbată. Nevoia disperată de celălalt este o sabie cu două tăișuri, care în cele din urmă te rănește. În cazul în care persoana pe care o iubești este indispensabilă pentru starea de bine și autorealizarea ta, nu ai o pereche, ci un stăpân sau o religie. Ce independența emoțională poți avea, dacă ai nevoie neapărat de prezența cuiva pentru că viața ta să aibă sens?     Iată câteva „cuvinte rele", care sunt asociate cu experiența afectivă și ar trebui să fie eliminate din vocabularul și din gândurile noastre: dragoste absolută, imperios necesară, obligatorie, totală sau categorică.”