Drept Civil. Teoria generala a obligatiilor ed.2

Cursul își propune o abordare inedită pentru mediul universitar românesc, și anume faptul că problematică în discuție este analizată din toate unghiurile posibile, cu ample referințe practice, punându-se accent pe soluții pertinente și argumentate, dar și pe spetele relevante din practica judiciară națională și internațională. Modul de sistematizare și aspectele de interdisciplinaritate permit o documentare completă asupra interpretării și înțelegerii materiei. Fragment: " XII Faptul juridic ilicit, izvor de obligații (răspunderea civilă delictuală). Răspunderea pentru fapta proprie §1. Aspecte generale 224. Răspunderea civilă are două forme: răspunderea civilă contractuală (pentru călcarea unui contract) și răspunderea civilă extracontractuală (denumită și rispundere delictuală sau pentru faptele ilicite și pentru alte fapte de care legea leagă nașterea unei Răspunderea civilă contractuală își găsește aplicabilitatea ori câte ori debitorul încalcă prevederile contractului. În schimb, dacă se produce un prejudiciu în afara existenței unui contract, se vor aplica prevederile legale privind răspunderea civilă extracontractuală. Astfel, răspunderea civilă extracontractuală :eprezintă regulă, iar răspunderea civilă contractuală excepția, fiind incidența doar Jaca există un contract între părți și prejudiciul se datorează neexecutării sau executării necorespunzătoare a contractului. Cele două forme de răspundere se exclud reciproc. 225. Dacă contractul este nul sau inexistent, atunci răspunderea va fi extracon-Tractuală, fiindcă se consideră retroactiv că acest act juridic civil nu s-a încheiat niciodată. De la interdicția potrivit căruia existența unui contract valabil exclude răspunderea extracontractuală există o singură excepție: dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului constituie infracțiune. în această situație, instanța penală va aplica regulile răspunderii civile extracontractuale, respectiv, dacă victima se adresează pentru recuperarea prejudiciului instanței civile, atunci are opțiune între acțiunea în răspundere contractuală sau acțiunea în răspundere extra-contractuală. 226. Răspunderea civilă extracontractuală are trei forme generale: • Prima formă este răspunderea directă, adică răspunderea pentru fapta proprie. • Cea de a doua formă este răspundere indirectă, adică pentru fapta altei persoane: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de minori sau persoane puse sub interdicție și răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepus. • Ultima formă este răspunderea pentru prejudicii cauzate de animale, lucruri, ruina edificiului său prin căderea sau aruncarea din imobil al unui lucru. 227. În privința răspunderii pentru lucruri, există și reguli specifice: Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, respectiv regulile aplicabile protecției consumatorilor (O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată; Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele cauzate de produsele cu defecte; Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor; Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului. 228. O altă importanță clasificare a răspunderii civile extracontractuale este în funcție de vinovăție. Alături de răspunderea subiectivă, care presupune vinovăția. există și răspundere obiectivă, care se angajează indiferent de vinovăție. Clăsi-ficarea prezintă importanță, fiindcă în caz de răspundere obiectivă, persoana chemată să răspundă, nu poate invoca în apărare cazul fortuit care să înlăture vinovăția, care produce efecte doar în materie de răspundere subiectivă (forță majoră, în schimb, produce efecte și 1n materie de răspundere obiectivă). "