Dreptul fiscal pare a fi, în 2019, un domeniu de maxim interes. Argumentele pentru o asemenea concluzie vin din varietatea problemelor puse în discuție la conferințele de fiscalitate, din expunerea mediatică pe care o au mai recent orice mutații din materia fiscală, din creșterea fără precedent a litigiilor fiscale, care ocupă în prezent două treimi din rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Numărul mai mare de răspunsuri la căutarea Dreptului fiscal cu ajutorul unui motor electronic e însă înșelător, pentru că multitudinea și varietatea întrebărilor sunt semnul unei instabilitați legislative, jurisprudențiale și principiale. Într-o țară care, în 1938, găzduia prima filială a IFA (International Fiscal Association), vocile corpurilor profesionale implicate în aria fiscalității se aud cu greu, iar revistele de specialitate sunt o rară avis. Joacă de-a taxele nu este un semn de maturitate a legiuitorului, iar sinusoidala jurisprudenței instanței supreme pare mai greu de rezolvat decât conjectura lui Poincare. Tocmai de aceea, a II-a ediție a lucrării noastre, Drept fiscal, încearcă să ofere repere pentru o abordare echilibrată a dreptului fiscal, circumscrisa unor linii de forță pe care de cele mai multe ori le dau legislația fiscală europeană și jurisprudența interpretativă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
