Realitatile transnationale fiinteaza dincolo si in cadrul statelor-natiune deopotriva; ele faciliteaza coabitarea intra-frontaliera si trans-frontaliera a cel putin trei tipuri de reguli: regulile de drept international, regulile privind conflictul de legi si orice alte reguli – nesubsumabile primelor doua categorii de reguli, dar care experimenteaza normativitatea solida („hard law”) si lichida („soft law”) in egala masura. Aceasta coabitare dilueaza distinctiile westphaliene nete dintre sistemul de drept international si sistemele de drept local. In plus, au devenit poroase – de-a dreptul volatile – delimitarile efectuate intre sistemele de drept local insele, pe de o parte, intre ordinile juridice si cvasi-juridice, pe de alta parte. Fluidul caracterizeaza realitatile transnationale. Iar aceste realitati sunt experimentate astazi de toti: state-natiune, persoane fizice ca atare sau coagulate in osatura corporatiilor. Realitatile transnationale contemporane – miezul post-post-modernismului neo-westphalian – nu mai pot fi standardizate juridic numai de dreptul international sau numai de institutia conflictului de legi sau numai de ordinile juridice, respectiv cvasi-juridice. La jumatatea secolului al XX-lea, profesorul de drept international Philip C. Jessup redescopera notiunea „drept transnational” si o propune ca manifest doctrinar. Privit atunci cu neincredere, manifestul „Jessup” merita sa fie recontemplat astazi. - Radu Bogdan Bobei, conferentiar, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti
