Una dintre virtuțile care asigură viitorul volumului constă în capacitatea de a recâștiga repere lirice (stră)vechi (în sens clasic și/sau folcloric) și a le resuscita printr-un complex imagistic performând în deplină actualitate - de unde și un titlu (de înfiorat psalm) precum Aggiornare. Aserțiunile frizează deseori eleganța și se susțin imagistic în game vii, de la cântul folcloric la vizionarismul suprarealist și de la înnegurarea simbolistă la etosul folcloric. Pozele romantice se sprijină și pe virtuțile, aproape matematice, ale cadențelor, intrându-se glorios în învoalte fraze exclamative: „E atâta frumusețe în steaua aceea singuratică/ E atâta singurătate în inima celui ce o vede/ Evanescentă, enigmatică, unică, statică/ Iubește, caută, fii sigur, crede” (Steaua mării). Fă-mă să uit, fă-mă să visez, Spune-mi o poveste să îmi placă mult, O istorie plină de miez, Ceva să mă abandonez, Să închid ochii ca să ascult, Precum prea-mult-nevăzătorii aezi Închideau ochii cu care vezi.
