Drum in noapte

Timp de optsprezece ani, Jude Farraday a pus nevoile copiilor ei mai presus de propriile interese și aspirații. Gemenii ei, Mia și Zach, sunt niște adolescenți sclipitori și fericiți. Când Lexi Baill se mută în comunitatea lor mică și unită, Jude o primește cu cea mai mare bunăvoință. Lexi, un copil crescut în orfelinate și familii adoptive, devine în scurt timp cea mai bună prietenă a Miei. Apoi Lexi și Zach se îndrăgostesc și cei trei devin inseparabili. Totul e minunat până când, într-o noapte de vară, în ultimul lor an de liceu, o decizie proastă le schimbă în mod tragic destinele.   Narat alternativ, din dubla perspectivă – a lui Jude Farraday și a lui Lexi Baill –, Drum în noapte ridică întrebări asupra maternității, asupra tulburărilor și insecurității perioadei de adolescență, asupra rezilienței și curajului de a ierta.   Drum în noapte este una dintre acele cărți cu totul deosebite despre triumful puterii spiritului uman în procesul iertării. - New York Journal of Books   Hannah este o maestră a incursiunilor în psihologia personajelor și a nuanțării sentimentelor. - The Washington Post O experiență de lectură complexă, o recomandare indiscutabilă pentru cei care iubesc cartea. - Library Journal Fragment din cartea "Drum în noapte" de Kristin Hannah: "O sună pe Mia pe mobil. Sună, sună, sună, apoi intră căsuța vocală. La fel se întâmplă și cu telefonul lui Zach.  Fugi jos, în camera ei. Miles adormise cu o carte deschisă pe piept și televizorul pornit.  - E târziu, Miles, și ei nu s-au întors.  - Sună-i, bâigui el. - I-am sunat. Nu răspunde nici unul.  Miles se ridică în fund, încruntat, și se uită la ceas.  - E aproape patru dimineața.  - Nu au întârziat niciodată atât, spuse ea.  Miles își trecu o mână prin păr.  - Hai să nu ne panicăm. Probabil au pierdut noțiunea timpului.  - Am putea merge până acolo cu mașina, spuse Jude.  Miles dădu din cap.  - Cred că...  Se auzi soneria de la intrare.  - Slavă Domnului. Jude simți o imensă ușurare, apoi fu cuprinsă de un acces de furie. Îi pedepsesc de nu se văd, bombăni ea și ieși din cameră.  Ieși pe holul lung și întunecos. Totul era negru... apoi roșu... apoi galben. Luminile spintecau întunericul, licărind orbitoare.  Luminile mașinii de poliție.  Se împiedică, aproape căzu. Apoi Miles fu lângă ea, o prinse.  Simți că înaintează, dar părea că fără să meargă cu adevărat. Era o bucată dintr-o epavă prinsă în mișcarea soțului ei.  Doi polițiști stăteau în fața ușii. Plouă torențial; de ce observă ea asta? Îi cunoștea pe bărbații aceia, pe ei, pe soțiile lor, pe copiii lor, dar nu aveau ce căuta acolo acum, acasă la ea, în miez de noapte, cu chipurile luminate când roșu, când galben.  Ofițerul Avery intră, cu chipiul în mână.  Ea vedea totul fragmentat, neclar, de parcă ar fi privit printr-un binoclu reglat pentru ochii altcuiva; explozii sacadate de culoare, o noapte macabră, o ploaie ce părea din fragmente de funingine căzând din cer.  - Îmi pare rău. A avut loc un accident.  Cuvinte. Sunete. Buze mișcându-se și sunetul respirației greoaie. Ploaia turnând. Mia... Zach... Alexa Baill... Ea nu reușea să proceseze informația, nu reușea să-i găsească logica. Copilașii mei... voi vorbiți despre copilașii mei.  - Au fost duși cu elicopterul la Harborview, toți trei.  - Sunt bine? își auzi soțul întrebând, iar asta o soca atât de rău că aproape se smulse din mâinile lui."