Drumul independenței. Internetul, relațiile, munca, alimentația, jocurile, alcoolul Omul este o ființă foarte contradictorie. Pe de o parte, noi suntem predispuși spre tihna, echilibru: un om flămând vrea să mănânce și să se sature, unul obosit – să se odihnească și să se refacă. Pe de altă parte, tindem, dimpotrivă, spre pierderea echilibrului, spre creație, spre experimentare. Omul se naște în această lume cu aptitudini și talente proprii. El simte bucurie atunci când este suficient de sensibil pentru a le descoperi, dar și destul de curajos pentru a le dezvolta și exprimă. În acest sens, noi ne realizăm asemănarea cu Dumnezeu. Conform teologiei ortodoxe, Dumnezeu a creat lumea din dragoste. Probabil că și noi, asemenea Creatorului, avem un surplus de putere, de energie. Această putere lucrează în copii sub forma curiozității nestăpânite pentru felul în care este alcătuită lumea. Aceeași putere îi alimentează pe oamenii științei în cercetările lor a lumii pământești. Există oameni care o realizează prin slujire și artă. Dacă ne obișnuim să ne oprim în năzuința noastră spre cunoaștere, creație sau slujire, energia neconsumată nu dispare, ci poate să înceapă să lucreze împotriva noastră, bunăoară, prin depresie sau dependente.
