Drumul spre iad

    În vara anului 1914, cea mai mare parte a Europei s-a prăbușit într-un război atât de catastrofal încât a zdruncinat politică și însuși sistemul de credințe al continentului într-un mod fundamental. Dezastrul i-a înspăimântat pe supraviețuitori și a șocat o civilizație care își asumase total rolul de model pentru restul lumii. Totul s-a prăbușit într-un haos de o sălbăticie aflată dincolo de orice termen de comparație. În 1939, europenii aveau să înceapă un al doilea conflict care a reușit să fie chiar și mai teribil – un război în care uciderea civililor a ocupat scena centrală și care a culminat cu Holocaustul.     Drumul spre iad ne spune această poveste cu înțelegere, fler și originalitate. Kershaw reia evenimentele într-o narațiune fascinantă, dar abordeaz și problemele cele mai dificile pe care le ridică aceste întâmplări din trecut – ce au însemnat ele pentru europenii care le-au declanșat și care le-au trăit și ce înseamnă pentru noi.      "Istorie la dimensiuni epice... ar trebui să figureze în lista lecturilor obligatorii." – The New York Times     Ian Kershaw este autorul lui "Hitler 1889-1936: Hubris" și al "Hitler 1936-1945: Nemesis", volume care au primit Wolfson Literary Award pentru istorie și Premiul Bruno Kreisky din Austria pentru cartea de politică a anului. Ian Kershaw este considerat unul dintre experții de frunte ai lumii în istoria Germaniei naziste și în personalitatea lui Adolf Hitler. Membru al Academiei Britanice și al Societății Regale de Istorie, a primit titlul de cavaler în anul 2002, pentru serviciile aduse în calitate de istoric.     Fragment din volumul "Drumul spre iad" de Ian Kershaw:     “Înfrângerea stângii     Înfrângerea stângii germane în timpul perioadei de criza economică și distrugerea sa în 1933, după ce Hitler a preluat puterea, căpătaseră, acum, o perspectivă completă. Cu toate că o făceau din motive ideologice diferite, ambele partide germane de stânga, Partidul Social-Democrat și Partidul Comunist, se opuneau total militarismului dreptei, preconizând corect că această tendință avea să conducă la un război. Dacă stânga nu ar fi fost nimicită după ascensiunea lui Hitler la putere, în 1933, și dacă democrația (care fusese sprijinită temeinic de Partidul Social-Democrat) ar fi supraviețuit în Germania, șansele producerii unui nou război european ar fi scăzut brusc. În schimb, a fost inaugurată calea pentru o politică externă agresivă, favorizată de elitele de putere și național-conservatoare, susținută de un naționalism populist și strident, și deschisă pariurilor tot mai riscante ale lui Hitler.     Tragica dispariție a stângii în Germania a fost doar o parte a unei înfrângeri generalizate în cea mai mare parte a Europei. În afara Uniunii Sovietice, stânga era aproape pretutindeni lipsită de putere în 1935. Social-democrația s-a menținut la putere în țările scandinave, însă acestea nu aveau influența necesară pentru a da o altă formă constelației internaționale a puterii. În restul continentului, forțele dreptei, fără excepție susținute de armată, poliție și serviciile de securitate, s-au dovedit mult prea puternice. La mijlocul anilor 1930, cea mai mare parte a Europei se găsea prinsă sub o anumită formă de regim naționalist represiv, reacționar sau direct fascist, lăsând stânga neputincioasă și în strânsoarea unor persecuții brutale. În cele mai puternice democrații occidentale, Marea Britanie și Franța, perioada de criză a fost dominată de guverne conservatoare. Așadar, și aici influența politică a stângii a fost mult diminuată.     Înfrângerea stângii s-a produs la scară continentală, cu toate că structurile naționale au fost cele care au condiționat natura acestor prăbușiri. În bună parte, acest proces reflectă o serie de disesniuni paralizante, cea decisivă fiind aceea dintre aripa social-democrată și cea comunistă (deși unitatea stângii nu a prevenit fnfrângerea acesteia în Austria). Stânga comunistă era, la rândul ei, dezbinată, uneori spartă în facțiuni rivale, iar cea mai importantă reprezentare a sa era complet dominată de interesele Uniunii Sovietice.”