Drumurile destinului romanesc

Selecția textelor și prefață de Miruna Lepus Antologia Drumurile destinului românesc cuprinde peste 40 de articole semnate de Nae Ionescu, publicate în marea lor majoritate în ziarul Cuvântul. Nae Ionescu a fost omul epocii lui, cu părți bune și cu părți rele – profesor, filosof, directorul unui ziar influent, apropiat al regelui, apoi susținător al Mișcării Legionare, ortodox practicant, personaj monden. Pentru o cât mai corectă înțelegere a articolelor semnate de el, acestea trebuie citite în context istoric și interpretate prin grila contemporanilor săi, nu prin cea actuală, supusă nevoii de corectitudine ca inteligența socială... În acest mod, opiniile sale nu vor mai fi etichetate dintru început ca fiind extremiste, antisemite, antidemocratice. Miza nu trebuie să fie condamnarea postumă a lui Nae Ionescu, ci înțelegerea unei epoci, explicarea înclinației către dreapta a tinerilor intelectuali interbelici, evitarea greșelilor făcute de ei și continuarea acțiunilor creatoare începute de aceștia. "Planul înclinat al politicii se dovedește a fi din ce în ce mai primejdios pentru oamenii vieții noastre publice. Gândiți‑va, numai, la câți alunecară pe el în ultimele zile! E adevărat că și împrejurările au fost tari. Dar, oricum, eu o mărturisesc, tot ar fi fost de așteptat parcă mai mult echilibru; și mai multă stăpânire de sine. E o veche convingere a mea că oamenii politici gândesc surprinzător de puțin. Convingerea asta s‑a verificat încă odată acum. Căci toată lăbărtătura demagogică expusă la tribuna Camerei nu e de fapt, decât lipsa de înțelegere a unor situații, relativ simple totuși: oamenii noștri doresc cu orice preț să facă „cariera”, șî cred că drumul cel mai scurt e cel indicat de aplauzele „maselor”. Iată unde ei se înșeală; și încă fundamental." Nae Ionescu, Cuvântul, 23 februarie 1933   Nae Ionescu Născut în 1890, Nae Ionescu urmează clasele primare și liceul în orașul natal, Brăila. Din toamna anului 1909 e student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, la secția Filozofie, iar în 1919 își susține la Munchen lucrarea de doctorat – obținând distincția magna cum laude. Își începe activitatea didactică la Facultatea de Litere și Filosofie, catedra de Logică și Teoria cunoștinței a profesorului Rădulescu‑Motru. În 1926 devine conferențiar de Istoria logicii și Metafizica, iar în 1937 primește titlul de profesor agregat, ocupând postul doar până în luna iulie 1938, când e suspendat din învățământ, din motive politice. În paralel fusese profesor și la I.N.E.F. Pe lângă cursurile ținute la Universitate, Nae Ionescu ține numeroase conferințe, pe teme foarte variate și în fața unor auditorii foarte diferite. În 1926, Nae Ionescu începe să scrie în Cuvântul – al cărui proprietar va deveni în 1928. În 1931 și 1932 este ales pentru scurt timp deputat. După ruptura dintre el și rege, din a doua parte a lui 1933, Nae Ionescu va fi închis de mai multe ori, iar apoi va avea domiciliu obligatoriu. Se stinge din viață la 15 martie 1940. Nae Ionescu rămâne în istorie ca filosof deschizător de drumuri, director al unui ziar influent, apropiat al regelui, susținător al Mișcării Legionare, personaj monden, ortodox practicant, dar mai ales mentor al poate celei mai strălucite generații din cultura romană.