Du theatre medieval au theatre classique francais

Ediție în limba franceză Parler du theatre francais, du Moyen Age jusqu'au XVIIe siecle, peut s'averer, d'emblee, une entreprise parsemee d'obstacles. Le mot 'theatre', dont l'etymologie est a chercher dans le verbe grec 'theaomai' signifiant 'contempler', designe 'un lieu ou l'on regarde'. Or, au Moyen Age, a la difference de l'epoque classique, il n'y a pas un endroit precis, reserve a la representation. De plus, on a souvent tendance a attribuer au theatre francais une grande qualite litteraire. Și Moliere, Racine, Corneille representent de grands noms de la litterature francaise, il n'en est pas de meme au Moyen Age. Parmi les centaines de textes qui nous ont ete transmis, on trouve a peine quelques-uns dont la valeur litteraire est indeniable. Cela ne doit pas etonner le lecteur moderne, car le theatre francais, avant l'avenement de Louis XIV et la naissance de son ambitieux projet d'hegemonie culturelle en Europe, doit etre surtout envisage comme une pratique, dont l'importance sociale demeure essentielle. Plus qu'une reflexion synthetique sur les genres dramatiques du Moyen Age au XVIIe siecle, nous voulons proposer une analyse de la production dramatique de ces epoques, en privilegiant leur contexte historique et social.   O încercare de prezentare a teatrului francez, din Evul Mediu și până în secolul al XVII-lea nu pare a fi lipsită întru totul de obstacole. Cuvântul "teatru", a cărui etimologie se regăsește în verbul grec "theaomai" (a contempla), desemnează, înainte de toate "un loc unde privim". Ori în Evul Mediu, spre diferența de epocă clasică, nu există un loc precis, rezervat reprezentației teatrale. Există, pe de altă parte, tendința de a atribui teatrului francez o calitate literară deosebită. Dacă Moliere, Racine, Corneille sunt, într-adevăr, nume mari ale literaturii franceze, situația este cu totul alta în secolele XII-XV. Din sutele de texte conservate, doar despre câteva se poate afirma că au o valoare literară de netăgăduit. Această realitate nu trebuie să îl mire pe cititorul modern, căci înainte de domnia lui Ludovic al XIV-lea, cel care a nutrit proiectul ambițios de hegemonie culturală a Franței în Europa, teatrul francez trebuie mai degrabă înțeles ca o "artă", o "practică" cu o importanță socială covârșitoare. Mai mult decât o reflecție sintetică asupra genurilor dramatice din Evul Mediu și până în secolul al XVII-lea, prezența lucrare se dorește a fi o analiză a producției dramatice a epocilor enunțate, care privilegiază contextul istoric și social. Din Cuprins: - Le theatre et la liturgie : 'le spectacle de Dieu' - Re-naissance ou re-invention ? Le theatre et la ville - Hic incipit passio Domini... - La Renaissance a la recherche d'un nouveau theatre - Theatre et societe au XVIIe siecle