Duff

     Bianca Piper are șaptesprezece ani, este o fire cinică, dar o prietenă loială, și nu se crede deloc cea mai frumușică din grupul ei de amice. Totodată, este mult prea isteață ca să se lase atrasă de șarmul fustangiului Wesley Rush, vedeta liceului. De fapt, Bianca îl urăște. Însă lucrurile nu stau prea bine în familia Biancai, iar ea căută cu disperare ceva care să o distragă. Așa că îl sărută pe Wesley și chiar îi place. Dornică de o evadare, Bianca începe cu el o relație secretă, de tipul inamici cu beneficii.     Dar situația se schimbă. Wesley nu e deloc un tip superficial, iar viața lui e la fel de încâlcită ca a ei. Îngrozită, Bianca își dă seama că e pe punctul de a se îndrăgosti de tipul pe care credea că îl urăște cel mai mult.     Kody Keplinger a îmbrățișat definitiv cariera de scriitoare în urma publicării acestei cărți, pe care a scris-o pe când avea doar șaptesprezece ani. Duff a devenit rapid bestseller internațional, după care a fost ecranizată în anul 2015. A continuat să scrie și să publice, romanele ei bucurându-se de mare succes printre cititori.             Fragment:       “Mi-am dat seama că era ceva în neregulă de cum am deschis ochii în dimineața următoare.     Prin geamul camerei lui Wesley puteam vedea cerul înnorat și frigul de afară, deși eu simțeam că-mi era cald. Atât de cald... Wesley avea brațul petrecut peste mine și mă strângea la piept, iar respirația ușoară și ritmică îmi încălzea ceafa. Totul era atât de calm! De perfect. Mă simțeam mulțumită și în deplină siguranță.     Iar asta era o problemă.     Cu coada ochiului am zărit un pulover roz azvârlit printr-un colț al camerei. Zăcea acolo de câteva săptămâni. Aparținea cine știe cărei fete fără de nume. Una din multele aduse de Wesley în dormitor. De cum l-am văzut, mi-am amintit imediat în al cui pat mă aflam. Și cine mă ținea în brațe.     Nu ar fi trebuit deloc să mă simt în siguranță și nici mulțumită. Nu aici. Nu cu Wesley. Era greșit. Ar fi trebuit să simt dezgust. Repulsie. N-ar fi trebuit să-mi doresc nimic altceva decât să-l împing departe de mine. Ce naiba se petrecea? Ce era-n neregulă cu mine?     Și fix atunci când mi-am pus această întrebare am simțit cum mă lovesc răspunsurile, cu forța unui val. Un val de gheață care mă lasa cu ochii larg deschiși și în stare de șoc.     Eram geloasă pe celelalte fete cu care vorbea.     Eram dispusă să fac orice ca să-l fac să zâmbească. În brațele lui mă simțeam în siguranță și mulțumită.     Doamne Dumnezeule, mi-am zis, pe jumătate panicată. Sunt îndrăgostită de el!     M-am văzut nevoită să mă scutur. Nu, nu, nu. Nu îndrăgostită. Dragostea era un cuvânt mult prea mare. Dragostea avea nevoie de ani de zile ca să crească... nu? Nu eram îndrăgostită de Wesley Rush.     Aveam totuși anumite sentimente față de el. Altele decât ura și dezgust.”