Duminica si alte povestiri cu Iosifel

Ilustrații de Oana Ispir   Iosif a rămas singur în rachetă, cu ușa deschisă, și s‑a uitat după ceilalți. Și‑a amintit preț de o secundă de Max, care zăcea în garaj, pe un munte de lucruri, stricat de‑a binelea după ce‑l scăpase odată în piscina gonflabila din curte. Mai avea câteva zile și mergea la grădiniță. Ar fi dat orice să‑l ia pe Fredut cu el în sacoșă, dar știa că n‑ar fi stat. Și pe tâțăiu l‑ar fi luat și pe mama și pe Max, așa stricat și cu un picior răsucit în sus.   În fiecare dintre cele cinci povestiri din acest volum i-am dat lui Iosifel ceva din mine. Mirarea lui în fața unor cuvinte pe care le aude prima oară e mirarea mea din copilărie în fața lumii. Din fericire, încă îmi amintesc destul de clar confuzia și apoi fascinația cu care se limpezeau lucrurile. De fiecare dată când scriu pentru micuți, se întâmplă ceva miraculos: devin un copil preocupat de soarta șoarecelui din podea, un pui de elefant rătăcit în aeroport sau un porcușor care scrie conștiincios poezii, fiindcă așa l-a instruit profesorul său. Toate vin din trecutul meu. Și cu fiecare din aceste povești, eu mă reconstruiesc pe mine. - Lavinia Braniște   De aceeași autoare: - Anatol și Gregor la aeroport - Rostogol merge acasă - Rostogol păzește pepenii - Rostogol și vulcanii noroioși