Dumnezeu si Golemul

Dumnezeu și Golemul. Comentariu asupra câtorva probleme în care cibernetică intră în contradicție cu religia Lumea viitorului va fi o luptă încă mai istovitoare cu limitele inteligenței noastre, iar nu un hamac confortabil în care să lenevim, așteptând să fim serviți de sclavii noștri roboți. - Norbert Wiener   Norbert Wiener, numit, pe drept cuvânt, părintele ciberneticii, și-a sintetizat ideile și perspectiva asupra noii științe în această carte-testament, care pune în lumină punctele de coliziune dintre cibernetică și întrebările fundamentale ale religiei.   Dumnezeu și Golemul este o carte cu valențe profetice, care ne proiectează într-un viitor distopic, unde inteligența artificială va schimba dramatic evoluția umanității. Dacă Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa, atunci robotul nu este și el o creație după chipul și asemănarea omului? Să fie omul ucenicul vrăjitor care și-a devansat deja Creatorul, dar care, la rândul său, este predestinat să fie depășit de propria creație, un golem modern? Întrebările formulate de Wiener sunt, astăzi, mai actuale ca oricând. Traducere de Tudor Călin Zarojanu Fragment din cartea "Dumnezeu și Golemul" de Norbert Wiener: "Dar dacă diavolul este una dintre creațiile lui Dumnezeu, jocul care stă la baza Cărții lui Iov și a Paradisului pierdut este unul între Dumnezeu și o creație a sa. Un astfel de joc pare, la prima vedere, o competiție jalnic de inegală. A juca împotriva unui Dumnezeu atotputernic și atotștiutor este un gest nesăbuit; și, așa cum ni se spune, diavolul este un maestru al subtilității. Orice răzvrătire a îngerilor rebeli este predestinată eșecului. Nu e necesar ca o rebeliune a lui Satana, asemenea celei din poemul Manfred*, să dovedească acest lucru. Altfel, acea atotputernicie care, pentru a se legitima, are nevoie de bombardamentele cerești ale fulgerelor, nu mai este deloc atotputernicie, ci numai o forță foarte puternică, iar Bătălia Îngerilor s-ar fi putut termina cu Satana pe tronul divin și cu Dumnezeu aruncat în osânda veșnică. Prin urmare, dacă nu ne pierdem în dogmele atotputerniciei și ale atotștiinței, conflictul dintre Dumnezeu și diavol este autentic, iar Dumnezeu este ceva mai puțin decât absolut atotputernic. El este angajat, de fapt, într-un conflict cu creatura lui, pe care poate să-l piardă. Și totuși, aceasta este creată de el, potrivit liberului său arbitru și pare că-și derivă toate tipurile ei de acțiune de la Dumnezeu însuși. Poate el să ia parte la un joc semnificativ cu propria creatură? Este capabil orice creator, până și unul cu putere limitată, să ia parte la un joc semnificativ cu propria creatură?  Prin crearea mașinilor cu care poate să joace jocuri, inventatorul și-a atribuit funcția de creator cu puteri mărginite, indiferent de felul dispozitivului construit de acesta. Acest lucru este adevărat mai ales în cazul aparatelor care învață din experiență. Așa cum am mai menționat, astfel de mașini există. Cum funcționează ele? Ce grad de succes au avut?"