Ea

Prefață de Radu-Ilarion Munteanu „Un roman bazat pe o poveste de dragoste. Care‑i sunt șansele într‑o lume literară amestecată, multiformă, nu chiar polifonică totuși? Două ar fi condițiile elementare: substanța umană și o inserare semnificativă în context real. EA (superb titlu, lapidar la extrem, cuprinzător, șocant chiar) are ambele ingrediente. Povestea de dragoste are vibrație, emoționează, e credibilă. Iar contextul e fericit ales. Centrul de greutate al poveștii cade în ultimele săptămâni ale Primăverii de la Praga și o scurtă perioadă după sugrumarea acesteia. Din perspectiva unei aproape jumătăți de veac, imaginea de fundal a acestei penultime crize de sistem imperial, înainte de momentul Gdansk‑Solidarność, e vie, privită prin ochii și emoțiile unor tineri. Dar povestea de dragoste a acestor tineri întrucâtva complementari, din urmă cu jumătate de secol, deși perena și prezentă, în direct și subteran, nu e decât cadrul temei și mizei. Ca în orice proză autentică, eroul, narator la persoana întâi, evoluează permanent, găsindu‑și identitatea și destinul, de la tânărul aproape superficial din primele rânduri la senectul de azi, împăcat cu sine și cu insuportabila ușurătate a existenței. Principala calitate a romanului e faptul că autorul îl silește pe erou să opteze. și fiecare opțiune, în momente critice, îl împinge pe drumul maturizării. E momentul să admitem că nu putem trece peste identitatea onomastică dintre autor și eroul său. Dar ipotezele asupra unor elemente biografice trebuie lăsate la îndemâna cititorilor de toate vârstele și de toate condițiile. Ceea ce contează e că autorul își construiește eroul, ca de altfel toate personajele, cu mâna sigură și cu simț literar benefic. Zugrăvirea a patru medii prin care eroul își parcurge periplul e iarăși sugestivă. O scurtă secvență din metroul praghez sugerează sensibil atmosfera din vara lui ‘68, așa cum experiența câtorva zile într‑un kibbutz de la începutul anilor ‘70 face cunoscută această originală realitate socială celor care n‑au întâlnit‑o. La fel, mediul secuiesc, privit cu blândă și afectuoasă ironie. Cât despre mediul establishment‑ului căruia eroul îi aparține, tabloul e mai divers, cu personaje și situații reliefate. Scriitura e cursivă, personajele se diferențiază și prin limbaj propriu, bine definit.” - Radu-Ilarion Munteanu