Florea Burtan este, prin excelenta, un poet al dragostei si al campiei, ambele purtatoare ale nemarginirii. El incearca sa cuprinda in cuvinte tocmai acest sentiment al confruntarii cu necuprinsul.
Ca un duh ajuns la disperare, poetul alearga spre orizont, spre iubire si nu abandoneaza niciodata iluzia ca ele nu se vor departa sistematic, ci vor fi atinse. In acest nou volum iarna si frigul sint o presimtire a sfirsitului ce ne umbreste permanent bucuria de a vietui, dar si acolo poate se afla un taram primitor, o adiere de vant, o speranta. - Horia Garbea Cararile intreaba de tine Toate ferestrele le-am inchis Usile - zavorate cu o mie de chei, Pe scaunul gol sta o parte din vis, Pe masa - lampa cu fitil si ulei. Imi cercetez intamplarile vechi, Caut si ceva amintiri in sertar. Unele - randuite in tandre perechi, Altele infasurate intr-un ziar. Am renuntat sa ma orientez dupa ceas, Imi este de-ajuns Steaua polara. Stropul de vin, in cana ramas, S-a preschimbat in cenusa amara. Toate cararile intreaba de tine, O lunga iarna s-a asezat intre noi, O mana grabita, ce nu-mi apartine, Da ziua de maine cu un veac inapoi.
Ea nu stia ca e cea mai frumoasa
