În umbra civilizației majore, înainte ca aceasta să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulți cu nespusă intensitate. Trebuie să aparții unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înțelege nesfârșita disperare a acelora care asistă neputincioși la dispariția inexorabilă a celor mai prețioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veștejește pentru a nu mai renaște, o mireasmă incomparabilă se risipește pentru totdeauna. Există comori de înțelepciune și poezie în cele mai mici idiomuri, ca și în concepția despre lume a celui mai mic trib destinat dispariției. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna și pentru toți. În viața popoarelor, ca și în toată Creațiunea, ceea ce izbește cel mai mult și scandalizează într-adevăr spiritul este risipa Naturii. Cei care astăzi sunt privilegiați și aparțin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenității lor. Dar până când? Ce rămâne din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic și Peru? Și cum am putea avea asigurarea că rasa noastră trufașă, care de veacuri își întinde dominația asupra neamurilor și lucrurilor toate, nu va cădea și ea, odată, în toropeală și apatie? - Neagu Djuvara
Dragă prietene, mulțumesc pentru carte, a cărei actualitate mă frapează mai mult decât atunci când am citit-o în manuscris. [...] Ascensiunea „marginalilor" a devenit în câțiva ani un fenomen evident pentru orice om care gândește, și chiar pentru cetățeanul obișnuit. „Centralii" sunt terminați, și ei o simt. Oboseala psihologică este într-adevăr trăsătura fundamentală a acelor civilizații al căror vid interior se acomodează cu utopiile și cu psihanaliză. Noi venim dintr-o țară barbară ca să deplângem soarta celor aflați în primejdie și fericiți de a fi în primejdie. Doresc ca lucrarea dumitale să suscite ecoul meritat și îți trimit toată prietenia mea. - Emil Cioran
